Register | Login
Ce e fain pe fain e ca daca-i fain e fain ca-i fain nu ca esti fain. - Dr.A

GruPA - sustinem proza arhiscurta

group_avatar
GruPA - sustinem proza arhiscurta
Created by Leo On Jan, 29 2010
Grupul celor care creeaza sau doar sustin de pe margine proza arhiscurta. Ce este un PA ? Pe scurt, este un gen literar (inca) neoficial, caracterizat prin concizie. Un PA contine aproximativ 500 de caractere. Mai multe detalii despre teoria PA-ului aici : http://calinhera.wordpress.com/category/teoria-pa-ului
Members : 21


Published

Era un scriitor modest, dar pasionat. Când i-a venit în minte poemul perfect un alt om, foarte bine informat, i-a atras atenţia că în acea zi vine sfârşitul lumii...


– Nu era mai frumoasă aia cu bretele?
– Ba da.
– Crezi că se potriveşte cu cizmuliţele alea cu ciucurei?
– Poate.
– Mă duc să probez şi pantalonii. Să-i iau totuşi pe ăştia roz?
– Ştiu şi eu?
PAfoto : noul concurs de proza arhiscurta (PA), organizat de Calin Hera.
"...Tatăl lui era pe moarte şi trimisese vorbă că ar vrea să-l vadă..."
Ar fi vrut sa fie iar copil, sa-i arate plopului dragostea sa imbratisandu-i crengile in timp ce explora zarile. Mai presus de orice insa, ar fi vrut sa aiba ceea ce copacul are si el nu: libertate!

…pana spre dimineata, cand razele soarelui vor preface intunericul in fum si voi adormi singur, cu gandul ca minunea se va repeta in urmatoarea noapte. Ea va veni, tiptil, ascunsa la inceput dupa varful lunii si, de-acolo, de sus, mai intai imi va bate in geam cu bagheta argintie, apoi va cobori gratioasa, din stea in stea, pana pe marginea ferestei de unde eu, bolnav de parfumul noptilor de iuni
Mai demult, pe când eram mai tânăr, i-am scris o lungă şi complicată scrisoare de dragoste unei tipe pe care cred că o iubeam; n-a citit-o până la capăt, parcă era chineză, năsosule! mi-a zis şi s-a ridicat din pat să meargă la duş. Hai şi tu, mi-a aruncat râzând peste umăr, mirosi a femeie şi vreau să iau dejunul cu un bărbat. După masă, înainte să plec, i-am lăsat pe-un bileţel: Te-am iubit, fr
Tăcere, mâncare pentru Miţi, o cafea mică, năzdrăvanii de la matinal, aşteptare, serial, trotuarul umed, piaţa, ziarul, aglomeraţie, da, şi verdeaţă, pâine am de ieri, ce faci vecină, uite cum parchează, nu mai ai loc, ciorbă de legume, medicamente, serial, linişte, un pic de ordine, tăcere, poza cu doliu, aşteptare, un ceai, serial, ordine, ştiri, telefon, nu, nu sună, iar talk-show, ce mai zic
Nu faceţi asta; am tradus cândva carţile unui sexolog american şi eram asociat cu cele mai fateziste poziţii. Mi-am crestat antebraţul; mi-am gasit notele din facultate. Mi-am sucit degetele la spate; câte siteuri declarau ca scriu poezie, dar niciunul nu ştia vreuna. Mi-am spart ochelarii; când mi-am aflat şi numărul de telefon, scris de o anume Andreea. M-am dat cu capul de taste când am aflat
Ma saruti astazi? A venit si randul meu. Daca nu o faci, ma pun la rand si astept pana iti trec nervii. Un val de caldura trecea peste capul meu si ma palmuia din cand in cand. Nu stiam ce sa fac, rugamintile mele nu mai aveau succes si tocmai de aceea insistam. Ma saturasem sa-i vad pe cei din jur, radiind de fericire, multumiti, fiecare plecand cu urme de buze pe obraji. Soarele plonja perpendi
Nu era prea iubit de părinti. Motivele nu au importantă, adultii au întotdeauna dreptatea lor. Vedea cum se poartă acestia cu fratii lui si, cu mintea lui de copil, îsi dădea seama de diferente. Remarcase că, atunci când facea o poznă, tatăl sau mama îl pedepseau. Iar uneori, după bătaie, mama îl lua în brate. Acela era momentul în care se simtea ca-n rai.
De fiecare dată când iubise o femeie – oho, şi iubise destule femei! – îşi tatuase numele ei pe corp...
Cainii vechilor celti erau omorati cand le mureau stapanii - ca sa-i vegheze mai departe.
La noi, cand isi pierd stapanii, cainii urla prelung.

... despre mine e vorba,
e ca şi cum mi-aş fi despăturit sufletul,
l-aş fi scos din buzunar (aici stă atunci când sunt cinicul naibii)

Lili si Mimi isi demonstreaza prietenia.
"Îț scriu scrisoarea asta dela bulău..."
Dealul e ca o câmpie înclinată,
ca o fotografie grăbită, stricată, reparată.
E ca şi cum te-ai fi aşezat oblic pe o hârtie...

Un coleg si-a dus fiica la scoală. Grămadă la intrare. Nu trece nimeni decât după ce e consultat sumar si dat cu o supersubstantă pe mâini. Copiii mai mari se amuză, cei mai mici sunt un pic speriati.
Tace, iar ei, mai precis ele, îi respectă tăcerea. Priveşte departe, prin perete, ca şi cum ar fi descoperit cărămida filosofală...
Blaga are sanse sa ajunga Prim Ministru. NOT!
un PA POlitic.

Un text de 500 de semne despre ce se întâmplă într-un altar. Nu în toate, doar într-unul
"Într-o zi ne-am trezit copleşiţi de zapadă. Toţi am rămas gură-cască. Nimeni nu făcea nimic. Dealtminteri ce poţi face împotriva zăpezii decât să cerşeşti mila cerului ?"
...Repede, chemaţi ambulanţa, să-nceapă coşmarul,
să se audă cum înjură şoferii,
să vâjâie aerul, să fiarbă girofarul,
să transpire la minus cinci grade celsius brancardierii!...


Toată ziua s-a gândit că, iată, a ajuns un om cunoscut. În metrou, parcă toţi oamenii se uitau la el...


e un deranj prea mare gândul că te-am pierdut
mai bine îmi pun ochelarii de soare şi stau îndărătul lor
claxonează o tânără blondă un bărbat cam trecut
claxonează un tânăr imberb cocoţat pe-un motor ...


Citi centimetri ai zis ?
[via http://reinvented.ro ]
Două definitii de câte 500 de semne ale literaturii de 500 de semne.
(Nicio legătură cu twitter!)
Tati mi-a făcut o surpriză. Ne-am dus la mall, ne-am dat cu scările rulante şi am intrat la multiplex...

"(...) Dar într-o seara, trudit după o muncă grea, se simţi din nou băiatul răpit de glasul izvorului din stâncă. Chipul i se înnobilă de noua viziune şi se porni să scoată din foc cu mâna lui, poeme."
"E-ntr-un amurg sur-siniliu de mai
Când vântul prin culcuş de crengi s-apleacă
În golfuri, prin brădet, prin crengi, alai
Până-nspre zori, la miezul nopţii joacă.

Răsare luna-n crângul dinainte
Tuflite stele pasc din loc în loc
Chiar filomela-şi rătăceşte mintea
Se nasc copii dintr-un asemeni joc.

................................. "

Ştiam aceasta stare. Era un evantai deschis spre lumină, înalţat spre coloană de templu egiptean. Era parfum-noutate. Rotire graţioasă ca o nuntă în cer. Prin grija nu ştiu cui, uitarea părea o păpuşa mecanică. Pe stâlpii de sprijin se ridicau tulpini mlădioase flamânde luminii. În arhitectura acestei clipe era o pildă de tărie cum numai viaţa poate arăta. După ce-am urcat câteva trepte, m-am aşe
Toate PA-urile stranse in etapa a doua a concursului de proza arhiscurta "PAfoto".
...două ceasuri din trei nu credeam să existe lumină
altundeva decât sub pleoapele tale cu dinţi...
Legenda lui Aquelat, entitatea de apa si foc.
În vremurile străvechi, oamenii se încălzeau în nopţile lungi şi geroase lipindu-se unul de celălalt...
Era o seară de joi. Venisem de la birou când a sunat telefonul. Pe vremea aia nu exista telefon mobil...

Kerkyra e unul din acele orase în care drumurile par a se sfârsi în mare. Si nu te-ai mira dacă, în aceste conditii, un vapor s-ar ciocni cu un automobil. Pofitit de vedeti!
Postat in "Sunday school":
Lectia 1 din cursul de patriotism pentru incepatori.
Blogul lui Arhi a fost spart azi cateva minute dupa ce a trimis pe twitter mesajul "mori rromania" si cateva zile de dupa ce a scris despre "cum sa-l pupi in cur pe Dumnezeu".
...a nins nu demult pe aici
alunecă gândul si talpa
cărări urcă una spre alta...
Un PA amuzant, inspirat de o replică a lui Cristian Ciocan, tipul de la Politie.
"Pe mine lăsaţi-mă să fiu mic şi să mă joc cu creta colorată..."
Nu stiu ce i-o fi făcut pe unii să citească, cu o oarecare plăcere, acest text căruia, nu stiu de ce, i se zice PA.
Toate PA-urile stranse in etapa a patra a concursului de proza arhiscurta "PAfoto".
Toate PA-urile stranse in etapa a treia a concursului de proza arhiscurta "PAfoto".
Draga Traiane, nepoata mea, care acum cinci ani era în clasa a IV-a, se apropie acum de vârsta majoratului. Ce zici, crezi că are vreo şansă să ajungă europarlamentar, ca EBA aia mică, a ta?!


Astăzi vă fac cunoştinţă cu o masină de lux, dar nu despre asta e vorba. Versurile au fost scrise în fostul meu apartament de la etajul IV al cărui balcon „dădea” în Parcul IOR.
... Într-o zi, a intrat. Uşa era întredeschisă, de-aia. S-a speriat văzând ceva fosforescent pe tejghea, apoi a privit vitrina, pe dinăuntru: era ca o fereastră deschisă...


Despre metrosexualitate.
Toate PA-urile stranse in etapa a cincea a concursului de proza arhiscurta "PAfoto".

Oamenii care iti vizitează blogul sunt fie vizitatori, fie cititori, fie comentatori. Când îţi dai seama care este motivatia fiecaruia dintre ei, vei şti ce să faci pentru fiecare.


...te iubesc cu gustul
ca un coş cu cireşe la sfârşitul lui mai...

60% dintre români spun că directia e gresită. Si totusi, planul e bun. Dar există o pâclă pe creiere. Probabil.
Toate PA-urile stranse in etapa a sasea ("a mireselor") a concursului de proza arhiscurta "PAfoto".
Ce-si doreste domnul Lică atunci când priveste în oglindă si nu stie că e privit?
"Viaţa mică şi obişnuită a Katharinei este aruncată sub reflector, întoarsă pe toate feţele şi transformată-n povestea unei adevărate infractoare ale cărei mijloace curente sunt seducţia, frauda şi cinismul."
„Dragostea se poate transforma în ură, mai degrabă decât în indiferentă. Cu cât dragostea e mai mare, cu atât sansele să devină mai degrabă ură decât indiferentă sunt mai mari...”
Acesta e enuntul de la care s-a pornit o dezbatere.
"În liniştea aceea, nu se auzea altceva decât vocea Mirunei Vlada, şoptindu-mi parcă la urechi tot felul de chestii..."
O poezie gândită în timpul unei „aplicatii” din timpul armatei. Mă aflam sub impresia unui tablou al lui Ion Dumitru pe care-l văzusem cu câteva zile înainte. Ulterior, în timpul facultătii, un fost coleg de armată a făcut un cântec adevărat pe aceste versuri, pe care l-a cântat în Club ING.
Apreciez ca sunt indreptatit, asadar, sa-mi dau cu parerea despre autor (indiferent daca e vorba de un poet, prozator, publicist, dramaturg, artist plastic, muzician sau ce altceva mai face el inspre deliciul nostru estetic), atunci cand consider ca este promitator, bun, foarte bun, excelent ori chiar sclipitor. Nu am timp si nici nu vreau sa astept pana cand acel autor trece in lumea celor drept
O idee simplă (nu stiu cât de eficientă) pentru a salva copacii de scrijeliri.
Acesta este primul PA, cronologic vorbind, în care apare dl. Lică. E, deci, istoric ;)
O poezie scrisă de mână, cu ceva timp în urmă, si ridicată recent în blogosferă.
Leo are un nou blog: http://secunde.com/
...e atât de linişte încât aş putea să fumez în gând
să fac rotocoale de aici până la peretele presupus...

O poezie la care ţin.

O poveste pentru copii transformată într-un PA.
Ce faci atunci când copilul are colici? Dacă esti dus cu pluta, scrii PA-uri.
Aţi văzut femeia cu ochii turcoaz? Eu am scris şi o poezie despre ea. Poftiţi de-o citiţi!
Se nimeriseră unul lîngă altul în faţa Arcului de Triumf. Era o zi de iarnă, rece, uscată dar însorită. Cel ponosit, cu fîş verde şi cu şapca tricotată, tot verde, un şomer navetist în prag de pensie, venise cu trenul, cu noaptea-n cap… Celălalt, cu un palton lung, fin şi cu pantofii de lac lucitori, tocmai coborîse din limuzina cu escortă şi părea nedumerit că băieţii îl cam lăsaseră decoperit
Va amintiti lectura din cartea de Citire (clasa a treia?) în care un copil striga chestia din titlu, din cârcă de la taică-său?
lasă-ţi femeie hainele pe scaun
deschide larg fereastra tu...



Lipsa de exeperintă este motivul pentru care primul harakiri din viaţa lui Sho Kira nu fie şi ultimul. Nu curajul i-a lipsit, ci îndemânarea...
La ora aia, cei mai multi oameni dorm. Ce fac ceilalti?
Ziua Nationala a Romaniei, 2009, sau un fiasco cu origini politice.
Suntem bărbaţi. Suntem români.
Ce te faci atunci când te părăseste inspiratia?
R: Nu prea ai ce face, dar poti deveni erou de PA.
Principalul scop urmarit este acela de a va invita pe dumneavoastra sa continuati interviul prin intermediul sectiunii de comentarii, sa aflati tot ceea ce v-ar putea interesa despre scriitura, persoana si personalitatea măiestritului autor.
Este primul PA al lui Vania. Îl stiti pe Vania, e unul dintre cei mai buni autori din blogosferă.
De ce ar umbla pe stradă o femeie cu un peste?
Cu totii am trecut prin asta, măcar o dată-n viată!
"Orice s-ar spune sunt trei. Amatori de vrăjeală sau nu se întreabă unul pe altul: e mama, e lupul sau e povestea asta cam şui ? În timp ce uitase că toată suflarea îi imortaliza, căpriţa fugise un pic din poveste cu altcineva. Până şi lupul părea să fi renunţat fiindcă zvonul că ar exista nişte iubitori de PA i-ar fi zdrobit toată stima de sine pe care o mai avea. Iezii salută toţi lupii, paa!"
"Am un punct de vedere foarte sigur pe sine situat în centrul pur. Cu toate astea n-o să te privesc direct în ochi, să nu te prinzi… Ştiu, m-am născut privilegiat să-ţi fiu prinţ şi nu m-am temut până azi de vreo altă magie doar pentru că am aflat despre cei mari că chipurile se îndrăgostesc. N-am deprins din poveştile cu zâne decât două, trei metafore simple care-mi vor dilata pupila când voi în
Maricica este un personaj în care mulţi se vor regăsi sau îşi vor recunoaşte cunoscuţii!
Doi tineri trec prin parc. El timid, ea îndrăzneată.
Dacă tot e să fie, împărătie să fie!
O poezioară simpatică.
Confuz, încerc să-mi confecţionez o scuză: ca o cutie a Pandorei îmi simt sufletul şi încerc să nu împroşc lumea cu veninul urii şi negura dorului.
Mai bine, ştiu, ar fi fost să particip şi eu la un Moş Nicolae Tweetmeet decît să las iar şi iar liber gîndul că supravieţuim zi de zi în seri plăpande fără aer, dar cu un optimism strecurat pe sub uşă…ce umple camera de picături de încredere şi…vis
mi-au spus că nu exişti într-adevăr
o închipuire a mea eşti probabil
ca atâtea altele ce dau buzna amabil
în gândurile mele răstignite printre sâmburi de măr...


Un PA despre un personaj din orasul copilariei mele.
Piatra coase piatră...
Până când vor ajunge să acopere coteţe pe te miri unde, bannerele vor mai fâlfâi, câteva zile, pe deasupra străzilor patriei. Ce rămâne în urmă? Au avut simţul ridicolului cei care au ales mesajele electorale? Cum poţi privi acum, după bătălie, chemările lor la luptă?

Există o serie de PA-uri cu eroi care au trăit în vremuri străvechi. Dindărătul cărora ne transmit învăţături. Aceasta e prima.
... în care ţi-a venit rândul. Nu te simţi mai bărbat decât alţii, nici măcar decât cei care au reuşit s-o fenteze cu câte un ulcer de ultima oră. Nu te simţi nici mai fraier. Dar ciudă îţi e. Te aşteaptă nouă luni de zile idioate...
Alegerile se castiga sau se pierd pe viziune, strategie si/sau tactica. Analiza retrospectiva trebuie sa se concentreze pe erorile care puteau fi evitate si mai putin pe cele care devin evidente numai postfactum (in timp, din intelegerea lor se construieste “flerul”). O analiza a infrangerii lui Antonescu si a lui Geoana.
Merg pe sârmă ca un păsăroi jumulit.
În stânga, în dreapta urlă Oraşul, mocnit.
În sus duhneşte a cancer, a drog,
în jos fierbe Globul. Ce smog!


Îl cunoşti pe locotenentul Mitran. Îţi dă impresia că n-a mâncat în viaţa lui decât borş. Îşi forţează simţul umorului. E caraghios. Unii râd când el face mişto de ceilalţi. Timp de 9 luni, el e Dumnezeu.
Doru e singurul ardelean din pluton. În afară de tine. Sătmărean. Harta-n cui. El s-a fofilat. Ratează Insula Brăilei pentru un sejur la infirmerie...

P.S. Cu foto de epocă ;)


Stiti ce sunt ăia fluturasi de absolvire? Aceste versuri au fost tipărite pe un astfel de fluturas, în anul 1986.
Pur si simplu, dar pur si simplu!, îmi place de nu mai pot PA-ul ăsta.
Da, e scris de mine. Nu-i OK?
...Poate îmi scapă tocmai acele amănunte pe care ar trebui să nu le pierd. Până una-alta, mai vreau nişte vitamina C, tetraciclină, biseptol (cantităţi rezonabile), ciorapi şi mănuşi de lână (va veni gerul).

Al vostru,
soldat TR
...au ieşit atunci în vârful picioarelor lăsându-mă
întredeschis precum uşa...

(Lângă versuri, am postat si un facsimil îngălbenit.)
...târziu ei n-au înţeles
ce se întâmplă spaimă
doar de prăbuşire le era...
Domnul Lică sapă în grădină. Mai precis, scarpină pământul. Scoate la iveală: sârmuliţe, un prezervativ, capace de bere, agrafe, un pix, coji de banană, o monedă de 10 bani, vertebre, beţişoare de urechi, sâmburi de prună, alte capace de bere...


e mai târziu decât îmi permit să recunosc
e mai linişte decât o tăcere prelungită
dacă aş deschide fereastra întunericul ar face pleosc...

Deschid blogul acesta de cîteva ori pe zi, de prea puţine ori în cele mai liniştite momente. O fac, probabil, asemeni bătrînului care îşi verifică de dimineaţa, la prînz şi seara cutia poştală de la poartă sperînd să găsească scrisoarea aceea pe care o aşteaptă de mult şi pe care ştie că nu o va găsi niciodată. Dar face acest drum zi de zi cu un ghem de speranţă în suflet. Sau să nu fie speranţă?
Băieţii se bărbieresc sub un bec chior, afară, în nişte cioburi de oglindă. Tu n-ai chef. Eşti hotărât să te culci aşa (iar mâine, Mitran te va pune să faci 20 de flotări. Ce idiot!). Vremea s-a mai încălzit. Roiesc ţânţarii...


Domnului inginer nu-i plac subiectele cu tentă sexuală, deşi lucrează pe şantier. Dar îi place doamna expert PR şi îi place când, în timp ce fac dragoste, ca acum...
Şoferul e în maieu, locotenentul îşi descheie copca şi-şi dă chipiul jos. Abia acum observi că are un început de chelie, ca un vârtej...
O poezie – doua poezii; declinare la feminin: ANA BLANDIANA.
Îl pândise pe frate-său câteva zile la rând. Intra în camera lui fără motiv şi ieşea repede, după ce arunca o privire pe biroul liceanului. Ştia de la început ce caută...
ce voi face cu zâmbetul tău
trenul după ce va fi intrat în gară
nici cu mâinile nu ştiu ce voi face...
"Un sondaj realizat la începutul anului 2009 arăta faptul că, în România, se citeşte, în medie, o carte de om pe an.
Rezultatul cercetării trimitea ţara noastră undeva la coada Europei, în proximitatea Bulgariei şi în vecinătatea unei nelinişti justificate."
Iarna asta încă nu seamănă cu iarna mea, aşa cum o ştiam: cu fulgi mari şi blînzi şi aproape calzi, cu pătura moale de zăpadă în care să desenez ce vreau, cu bulgării rostogoliţi pînă la forma întreagă a omului de zăpadă, cu zbenguiala ore în şir trăgînd în urmă sania Inei, cu bradul mîndru din faţa geamului meu, în haina lui nouă şi albă…
De-atâta dragoste mă simt devastat.
Mă dă iubirea, de-a dura, jos din pat...

Cum am perceput eu evenimentele din decembrie 1989 (am avut şi-o puşcă în braţe!). Miniserial.
Băieţii sunt simpatici, trăim aceleaşi drame. Dar am învăţat că nu poţi avea încredere în nimeni. Am impresia că dacă l-aş înjura pe Mitran cu voce tare....
"Ciobanii au grija de oile lor ca [de] ochii din cap. Le pasc, le mulg, le tund si le adapostesc in tarcuri. Sa nu cumva sa vina lupul hamesit. De ce exista mereu cate una ce vrea sa sara gardul?"
"Din primele pagini, pe lângă o poză a unui Andrieş cumva cu un aer doar pe jumătate serios, ni se atrage atenţia că „aceasta este o carte de artă”. În loc de acesta, de fapt mai mult de atât, până la sfârşit ai impresia că nu ai parcurs doar o carte de artă în sensul tradiţional al acesteia, ci ai trăit o poveste."
O acţiune ecologistă de pe plaja Sfântu Gheorghe a iscat un poem. E cu poze! ;)
Dragii mei,
Ştiţi că lipim plicurile cu pastă de dinţi? Cristal e pasta cea mai lipicioasă. În clasament urmează Diadent. Optima, preferata mea, e abia pe locul trei...
Mi-e foame. Mi-amintesc cu jind de ospăţul de la cămin: pâine uscată, muiată în uleiul întărit din tigaie, cu multă apă între două dumicate...

În atentia celor interesati: găsiti aici si linkuri către episoadele intermediare, nu le voi mai publica aici pe fiecare.
Un câine alb apare din noapte. Îi lucesc ochii. Te surprinzi uitându-te la baionetă. Apoi vezi că dulăul dă din coadă. Câinele care dă din coadă nu muşcă...
...Acum se aude pielea şarpelui dată cu sare şi uscată.
Acum şuieră, când bate vântul. Acum e pătată...

Anunt începerea unui nou concurs de PA-uri. Regulament, loc de desfăşurare şi alte info importante.
Avea ochii închişi. Încerca să-şi ţină starea aceea specială îndărătul pleoapelor. În vis, citea pagini întregi, scrise impecabil...
Acum vreo 12 ani, elev de liceu fiind si oarecum impetuos am gasit de cuviinta sa spun intregii lumi ca sunt si ca simt debutand cu un prim volum de poezie. Pana la urma imboldul asta literar, asa brusc cum a aparut, asa a si disparut: am incetat sa scriu poezie inainte de a implinii 19 ani. Intr-un mic efort de reconciliere cu propria-mi memorie, voi republica online acel volum si poate, pe cel
O poezie la care ţin, cu sufletul.
prin somn neînvelită
mirarea
asupră-mi ...
Am fost, înainte de ploaie, în Cişmigiu, să plimb copiii printre luminiţe... (cu foto)
Ciudate vietăţi gândacii de bucătărie! Sunt mari cât o papiotă de aţă şi lucesc în lumina chioară a becului de la sala de mese...
...Mi-e silă de el şi de mine mi-e milă. Fac rime, iar asta mă enervează şi mai mult. Am nevoie de o idee...

...cu freza-i burgheză cu buzele-i roz
cu bluza-nflorata cu zelu-i de muză
adună o scuză de jos din moloz
se-amuză de zarvă obtuză...


Când s-a mutat în blocul de lângă parc, domnul Lică avea 37 de ani. Cu Fişic, vecinul de la trei, se saluta civilizat şi rece. Odată, acesta l-a întrebat, aluziv...
Vă doresc un an nou foarte bun! Folosesc un desen pe care l-am primit de la Roxana: http://drawforjoy.wordpress.com/2009/12/30/happy-new-year/
Era murdară. Genul „spalamă”. Am dus-o unde-i place. S-a ocupat de ea un vlăjgan în maieu mov. Genul macho...

De multişor nu mai asculta previziunile astrologilor pentru anul abia început sau următor. A făcut asta atîta vreme cît găsea în aşa ceva o îndeletnicire amuzantă. La fel şi cu… horoscoapele. Cu Jupiter în Peşti, îi tot şopteau unii şi alţii, bună parte din noul an ar fi anul lui…
...Mi-am pierdut între timp îndeletnicirea asta a sublinerii unor pasaje din cărţi, cred din prea multă grabă însă acum văd cît de preţios este acest obicei. Amestecarea acestor linii tremurate sub fraze ar putea face obiectul unui mic studiu. Le-am recunoscut, cum spuneam, pe ale mele îngrămădite sau departe de ale altora. În creion sau cu pastă de pix albastră, neagră sau roşie...
Fiu-meu mi-a povestit că, la ora de sport, s-a odihnit un pic la marginea terenului de fotbal. Tot odihnindu-se el, a văzut o piatră ciudată, portocalie...
...Mă gândesc: „Ovidiule, ai dat cu mucii-n fasole”. „Dar nu e fasole, e mazare”, îmi răspund...

(Episodul ăsta chiar că nu poate să treacă neobservat. Parol!)
Un semidecalog de aur, as zice. Nu cred că mă poate contrazice cineva :P
Dacă ati rămas în pană de povesti pentru copii, puteti s-o încercati si pe asta. La copiii mei a mers.
"Un pom de trei ori mai mare decât pomii din jur sau de trei ori mai mic, devine un monument al naturii. Cel care îl iubeşte se modifică pe sine acceptându-l prin iubire, sau, din iubire de pomi face un pom de trei ori mai mare, modificându-şi astfel iubirea faţă de pomii fireşti. În artă, ideea de ceva nu este o generalizare ci o exagerare, de aceea şi arta este tensionată iar valoarea ei se măs
"Fie vreme de război ori pace
Pe păşuni mug vaci rumegătoare.
De cu ziuă pâcla se desface,
Mai spre-amiază, străluceşte soare.

Timp de pace, vacile mănâncă,
La fâneaţa verde se tot roagă,
Nu-şi mai saltă botul lor din luncă
Smulg din frăgezimea ca o fragă.

Cântec păstoresc cu limpezi salbe
Cheamă înspre casă către noapte,
Negre vaci pe care iar mâini albe
Le vor mulge lin de dalbul
Un romancier vorbeste despre proza arhiscurta. Ditamai dezbaterea.

Când dracu’-şi bagă coada, ia o Maricică dintr-un colţ al lumii şi un Maricel din altul şi îi leagă pe vecie. Apoi se dă deoparte, îi observă din umbră şi râde de ei, şi hohoteşte de se zguduie pământul...

Acesta este un PA oarecum de râs, dar nu un banc :P
Si contine o marcă înregistrată, „marca poclea”. (Cu explicatii)
Angela Ribus este unul dintre cei mai buni oameni pe care i-am cunoscut în blogosferă. Vă recomand poeziile ei. De exemplu, Clepsidra.
"Această revistă se dorește, ca parte integrantă a proiectului Cititor de Proză, a fi încă un mijloc de promovare a pelerinilor scriitori de pe net, de promovare a scriitorilor de proză indiferent de vârstă."
E cam de vârsta mea. Abia am împlinit 23 şi mă bucur de avantajele burlăciei. Ea e măritată...
"Cine e pe fază, să preia şi să să şuteze mai departe, dacă are poziţie bună."
...Zeliko Azman se trezise în formă maximă. Se anunţa o zi excelentă. A făcut duş pe îndelete, a mâncat iaurt cu müsli...
O poezie de care mi-era dor. Anca a lipsit câteva luni, iar acum am descoperit că si-a redeschis blogul. Iar rochia rosie e acolo!
Cred că filmul „Politist adjectiv” avea sanse să fie bun dacă era făcut mai în stilul „predicat”.
cell61 a ridicat o mănusă si organizează un concurs de ghicit autori de PA-uri; ar putea fi un loc mai palpitant ca loteria română, care dă premii doar de sărbători si de alegeri
Vâjâiala oraşului îi alungase la pensiunea dintre obcine. În primele trei zile, au fost fericiţi ca nişte copii prostuţi...
...obişnuiesc să mă plimb cu paşii mari pentru că sunt hotărât în tot ceea ce fac...
(fragment dintr-un PA scris de Caligul, un tânăr autor de care veţi auzi multe lucruri faine; cu acest PA, Caligul a câstigat ultima etapă din PA24)

Cu cât mai mult si mai des citim ce a scris El, constat eu, ajungem sa ne cunoastem mai bine si sa ne intelegem – ca specie muritoare in general si ca români in particular.
“De trei ori să fi prădat tătarii ţara în lung şi-n lat, de trei ori să fi căzut ca nuorii locustele pe lanurile înflorite ale României, totuşi n-ar fi produs pagubele pe care le aduc doi-trei ani de administraţie roşie..."
În primăvara anului 1990, când am aflat că Proclamatia de la Timisoara îl are printre autori pe George Serban, m-am bucurat. Pentru căi îi devorasem „Turnirul” si aveam o părere excelentă despre el (erau zile în care îti „verificai” prieteniile...)
Zilele trecute, mai precis în data de 4 ianuarie, aveam chef de-un pahar cu vin. Pofta asta era ca un fel de poruncă venită din exterior sau dinăuntru, nu mi-am dat seama prea bine de unde...
- Nu era mai frumoasă aia cu bretele?
- Ba da.
- Crezi că se potriveşte cu cizmuliţele alea cu ciucurei?
- Poate.



PS Merg la concurs cu acest PA ;)
http://polimedia.us/trilema/2010/concurs-de-proza-arhiscurta/
Nu ştiu de ce, dar mâzgăleala asta m-a binedispus.


„Soldatul munceşte în soare, în vânt/Culege porumb/E mândru că-i poate fi de ajutor ţării/Răspunde prezent când e chemat pe câmp/Călăuzit de ofiţeri/Soldatul munceşte, pe cuvânt.”

Episodul anterior (promovat si pe polimedia): http://calinhera.wordpress.com/2009/08/20/servesc-patria-mucii/
cu fiecare cuvânt aveam sentimentul că te sărut
de aici şi sporovăială mea neîntreruptă
ca o gâfâială necuvenită (atunci aşa ţi s-a părut)
ca un fel de înfruptare abruptă...