Inregistrare | Login
#trilema pe freenode.

geaninalisandru | Publicat

Pământul nu s-a mai învârtit în jurul soarelui, a început să plouă de jos în sus, iar Tămâioasa ta a devenit Busuioacă de Bohotin. Mapamondul a fost debusolat pentru câteva ore, cu toţii ne-am dat seama de asta. Obama a ţinut şi-un spici, dar nu l-au transmis mogulii.

- A intrat ca şi cum s-ar fi dus la plimbare, Baroane, mai întâi până la genunchi, apoi până la brâu, până la piept, ăia i-au strigat să nu tulbure peştii, nu i-a băgat în seamă, ori îi intrase şi apa în gură, deja, nu l-au mai văzut. Am auzit că mai iese, noaptea, din când în când, şi strigă că vrea un topor, da` io nu cred.
- Da` tac-tu ăla, care vine cu rănile pe el şi însângerat la cămaşa sfâşiată, nu zice nimic? Îl ştiam cu vorba la rever, după accident şi-a pierdut şi limba? Sau chiar se duce cu aia mai bună în cameră şi îi face şi prin faţă şi prin spate?
O lume răstignită, bătută în cuie cardinale...
Nu va fi un spectacol, amice (îl enerva faptul că pictorul i se adresa cu amice, însă nu găsi de cuviinţă să-i atragă atenţia asupra acelui aspect), este şi va fi pură realitate, una încinsă, metalică, tensionată până la limita rezistenţei, plină de adrenalină şi de spumele cailor, cu siguranţă că unii dintre aceşti cavaleri (îi arătă cu degetul) îşi vor lăsa maţele în ţărână, sub ochii spectator
Curăţă peştii cu un briceag – elveţian, mi l-a dat unu` care avea o datorie, în armata elveţienilor numa` cu aşa ceva se umblă, taie şi firu` de păr -, apoi fixează o tablă pe nişte pietre,
întorsesem fila
tocmai citeam un alt paragraf
din viaţa mea
căutam un capitol
în care personajul principal
avea să înţeleagă
sensul criptic al propriei naivităţi
- Tremur, mă ia cu un tremur de numa-numa, parcă bag degetele la priză. Da` mama n-are nici pe dracu`, sare şi-l ia în braţe, şi-l pupă pe obrajii ăia plini de ţărână şi de alte alea, mişcătoare, nu-ţi mai zic, că văd cum te pregăteşti să dai la boboci, da` să te ţii, drăcie, că nu mai e în stuf, gata cu stufu`, a dispărut ca la coperfild
- Dă şi tu ceva de pomană, tâmpitule. Şi termină cu visele astea, m-a luat cu fiori pe şira spinării. Să dea dracu` dacă nu mi s-a părut şi mie că e ceva în stufăriş… N-are cum să mai iasă mă-ta din mormânt, de la Străuleşti, da` zău că am simţit o privire-n gât. Nişte degete lungi şi osoase, descărnate, care urcau înspre bărbie şi strângeau din ce în ce mai tare.
Baronu` (Pantilimon Simion, Mon-Mon pentru duşmani şi Baronu` pentru prieteni, proxenet scăpătat, alură de fante, alunecos şi parşiv, acuzat de trei omoruri, nedovedit în niciunul, săltat numa` pentru curvăsărie, neamule, vorba lui) apucă din nou sticla şi trage câteva gâturi zdravene.
Făcând pe îmbufnatul, Tică trage undiţa, însă are surpriza să constate că a rămas fără râmă. Înjură. Scoate alta, dintr-o cutie metalică, apoi o fixează în ac, cu gesturi experte şi bombăne:
- Zău? Cerşeam pe dracu` să te ia, Baroane...
tălpile ni se unesc
şi se topesc la graniţă
când oniricul
cere paşaport
pentru o nouă zi