Stefan Caraman e un regizor dramaturg competent si-un autor prolific. E posibil sa-i fi vazut vre-o piesa, chit ca-mi pare mai probabil sa fi auzit de el cind de exemplu cu agitatia ceea cu scrisoarea dramaturgilor de-acum doi ani, sa zicem, sau daca nu pe interneti pe undeva.

Acum niste timp (tot acum vreo doi ani) s-a apucat sa scrie un roman pe-un blog dedicat, sub o identitate secreta. S-a ocupat de marketingul proiectului cu seriozitate si competenta (”e drept, e de munca, e de gandit, ca nu se promoveaza oricum, dar daca tragi la jug, ajungi.. deci sa nu-i plangem pe mocagii…”), ceea ce i-a adus suficienta auditenta online cit sa nu-i lipseasca cu desavirsire.

Romanul odata “terminat”, admitind ca se poate asa ceva (da’ hai sa nu intram in dezbateri de teorie literara) s-a publicat, s-a lansat (la MTR), rezultatul il puteti vedea de exemplu dinsus.

Si acum, sa purcedem la ce ma intereseaza, adica o comparatie intre carti si bloguri, ambele realizate din acelasi material, de catre aceeasi persoana. Am a face citeva afirmatii tari, si pe urma liber la discutii. Deci :

I. Desi tiparita in conditii grafice minimale, cartea este prea scumpa (~10 euro) si prea voluminoasa (~600 de pagini) pentru a interesa publicul. Daca o mai si cartona sau ceva de-astea era si mai grav. Pentru comparatie, Trilema livreaza in schimbul a 5 euro vreo zece mii de pagini sau asa ceva. Deci, blogurile au fata de carti pretul la jumatate si doua ordine de marime mai multa materie.

II. Niciodata, de azi pina la judecata de apoi nu va atinge cartea in format tiparit atitia cititori citi atingea intr-o saptamina pe cind se gasea in format blog. Pur si simplu.

III. Autorul si-a sters articolele de pe blog dupa ce le-a tiparit sub forma de carte. Chestia asta sta ca o recunoastere a faptului ca intre cele doua nu poate exista concurenta, in sensul ca o carte n-are nici o sansa in fata unui blog.

IV. Singurule motive pentru care un autor, oricare, ar alege aceasta metoda (oarecum bizara) de monetizare sunt fie a) ideologice, adica el pur si simplu uraste blogurile, sau pur si simplu iubeste cartile, fara a mai lua in considerare alte chestiuni (de exemplu pentru ca are nevoie de carti publicate pentru CV, sau percepe ca are asa o nevoie, sau pentru ca-i incurcat cu o femeie care nu-l iubeste decit daca publica o carte pe an sau din tot soiul de cauze de-astea) fie b) tehnologice, adica el pur si simplu nu are acces la tehnologie care sa-i ingaduie sa monetizeze ceva mai rational, dar niciodata c) practice. In aceasta discutie nu intra bineinteles schemele paralele, precum publicitatea, merchendising-ul (vindutul de cani, tricouri scl), pentru ca vorbim de monetizarea continutului insusi.

In concluzie, un experiment interesant pentru care raminem indatorati unei minti nelinistite adapostita intr-un trup muncitor. Un experiment interesant din care rezulta ca pagina tiparita nu mai prezinta relevanta economica, nu mai prezinta relevanta sociala, si probabil in scurta vreme nu va mai prezenta nici relevanta culturala.

Cel putin asta am inteles eu.