Abraham Lincoln, tradator de neam si tara.
Continut Platit
Acest articol nu este disponibil gratis.
Detalii mai jos :
Incepand de asta noapte am operat cateva modificari la modul in care Trilema livreaza articole. Sistemul cel nou e oarecum complex, asa ca sa-l explicam pe indelete.
Fiecare cititor (inteles in termeni de IP) poate citi cate trei articole diferite in fiecare zi (24 de ore). Odata cele trei epuizate, in locul articolului solicitat va primi o pagina care-i explica c-a depasit numarul de articole gratuite pe ziua respectiva, si-i ofera un link pentru mai multe detalii. In principiu eu scriu cam cate trei articole pe zi, plus-minus, asa incat ar trebui sa fie fix destul pentru a urmari Trilema in continuare fara probleme. De asemenea conversatiile n-ar trebui sa fie tulburate, cititorul poate lasa oricate comentarii doreste la cele trei articole pe care si le-a ales pentru ziua respectiva, si de asemenea poate citi de oricate ori pofteste comentariile lasate de altii. De notat ca termenul de 24 de ore curge subiectiv, functie de accesarile cititorului, nu exista o ora fixa pe server la care toata lumea isi reprimeste creditele.
Toate IP-urile noi (adica acele IP-uri care incarca pentru prima oara o pagina pe Trilema, de la introducerea acestui sistem) primesc un bonus de 24 de incarcari suplimentare. Asta inseamna ca pot incarca, pe langa cele 3 articole zilnice, inca 24 in total. Deci, citind azi 4, maine 10, poimaine 19 am ajuns la 0, si de-acum suntem limitati la cele 3 zilnice. De notat ca sistemul nu retine decat ultimele trei articole vizitate, si ca atare e posibil sa epuizati creditul incarcand doar 4 articole in ordine, 1,2,3,4,1,2,3,4 etc. In acest exemplu se uzeaza cate o unitate pe ciclu. De asemenea de notat ca odata plata realizata si creditul alocat sunteti identificat strict prin IP, daca ISP-ul aloca IP-ul dvs altcuiva tocmai ce v-a pagubit de niste incarcari suplimentare.
Paginile (precum de exemplu ), indecsii categoriilor (precum de exemplu http://polimedia.us/trilema/category/3-ani-experienta/) si arhivele (precum de exemplu http://polimedia.us/trilema/2010/08/) sunt accesibile fara restrictii, nefiind in nici un fel incluse in acest sistem.
Cititorii care nu doresc sa fie astfel limitati pot sa plateasca 5 euro, (puteti plati cu orice card Visa, nu-i nevoie sa aveti sau sa va faceti cont) in schimbul carora primesc 5000 de incarcari suplimentare. Avand in vedere ca la ora actuala Trilema are putin peste 1300 3000 de articole in total, 5000 de incarcari suplimentare ar trebui sa ajunga o vreme. Puteti de asemenea plati cu bitcoin : trimiteti un email care sa contina adresa dvs, dupa care trimiteti plata pe adresa 1JPvucRfu3ZzEvfBUQTJwsxMrZjeTqD6zR. Veti primi un numar de credite egal cu cantitatea de bitcoin trimisa x cursul BTCEUR x 1000.
Cititorii care nu doresc sa fie limitati dar nici nu doresc (sau nu pot, din orice motiv) sa plateasca in bani pot sa-si faca un cont pe fain, unde, dupa ce aduna 1000 de karma pot sa vanda 500 in schimbul incarcarilor suplimentare (specificati in email).
Cititorii care nu doresc nici sa fie limitati, nici sa plateasca si nici sa munceasca pot sa foloseasca un proxy, sa incarce Trilema de pe calculatorul prietenilor sau pe wireless-ul cafenelelor etcetera. Solutii sunt probabil multe, chiar daca m-ar mira sa merite.
In final, imi face placere sa anunt ca un numar de comentatori activi si inteligenti primesc 1000 de credite ex oficio. Lista, in ordine alfabetica : adi ; Anonimosu ; ByREV ; calmogen ; cipslim ; costin ; dAImon ; Diana Coman ; Dr.A ; F ; factor ; Florin ; Ionut ; krossfire ; Lucian ; Luka D ; Mari ; Marius ; McGogoo ; Mihai ; Porcul de York ; spyked. Lista ramane in principiu deschisa la dispozitia mea.
Uite ca pana la urma n-o fost chiar asa de complex. Sa ne auzim sanatosi dara. Pentru comentarii incercati aici.
Sambata, 14 Martie 2009
Ce legatura are “tradator de neam si tara” cu faptul ca ar putea fi considerat eventual postfactum “un tiran” ?
Sambata, 14 Martie 2009
Tradator inseamna, intre altele, si nefidel. Cam pe linia asta, in care promiti una si-o faci pe cealalta, si ca rezultat mor oameni si ti se strica tara, a fost gandit titlul.
Sambata, 14 Martie 2009
Doar ca oameni mor in orisice caz atunci cand conduci o tara iar a dezbate postfactum si postum intre a solutie si alta e intotdeauna nu doar facil ci si inutil.
Judecata tinerii promisiunilor catre contemporanii tai le apartine lor nu aiurea. A fi un erou al timpurilor tale si a ramane un erou peste veacuri necesita intre un dram si un car de bine mai mult decat asteptarile.
Sambata, 14 Martie 2009
e ca si cum ai spune ca america e stricata inca de la’nceput, pentru ca Lincoln si’a bagat mana pana la cot in ea. ia sa ne amintim cum spuneau de Mircea cel Batran si de Stefan cel Mare, sau de Brancoveanu chiar, ce mari domnivozi au fost. unul a fost senil, altul un curvar notoriu si ultimul a dat mita la Stambul ca sa ia scaunul.
problema istoriei este de fapt doua: a) ca n’avem cum sa verificam personal ce s’a intamplat (si mai ales _daca_ s’a intamplat), si b) orice izvoare au fost, sunt si vor fi supuse interpretarii in slujba unui interes sau altuia. degeaba latra toti istoricii ca e cea mai batuta’n cuie stiinta… let’s face it, istoria e la fel de fluida precum fizica cuantica, se’ndoaie in functie de regim. regimul politic, that is. cinci generatii au crezut ca la Grivita, in ‘33, a fost mana unor sabotori nenorociti. pentru ca asta li s’a spus.
tradator ori ba, Lincoln e o marca buna de masini.
Duminica, 15 Martie 2009
personal, am auzit că e trădător individul care l-a asasinat. azi, filmele de la hollywood îl ridică în slăvi pe lincoln, ca pe un mare geniu, un fondator de naţiune. filmele de gen teoria conspiraţiei zic că ar fi mason. şi mai sunt multe şi felurite opinii.
îmi place foarte mult comentariul lui andix!
am citit “bibliografii necenzurate ale unor oameni celebrii” de will cuppy, o carte scrisă într-un ton amuzant şi care vine să confirme cele scrise mai sus de andix! :D
Duminica, 15 Martie 2009
@adrian : pe aceeasi teorie, tribunalele de la Nurnberg au fost mai degraba un soi de abuz al puterilor victorioase ?
Mie imi pare ca, desi este adevarat ca oameni mor oricum, atunci cand ei mor ca rezultat, mai mult ori mai putin direct, al faptului ca un om nu respecta legile, ei sunt, conventional, considerati victimele lui.
Spre exemplu, oameni mor in accidente de masina tot timpul, cu miile in fiecare an, dar asta nu inseamna ca daca un prost intra pe sensul interzis cu camionul si rade cativa nenorociti, ei “ar fi murit oricum”. Un doctor care nu respecta procedurile, si drept rezultat mor din pacienti, e totusi vinovat de moartea lor, chiar daca pacienti mor oricum.
E o idee sa spui ca doar contemporanii au dreptul sa judece faptele contemporanului lor, dar din nefericire invalideaza istoria. Daca noi suntem cumva fundamental incapabili sa judecam faptele celor cu care nu suntem contemporani, atunci nimic din ce se retine pentru posteritate nu poate avea, in principiu, un sens pentru ea. In particular, Ceausescu a fost cel mai adecvat conducator al generatiilor dinainte de 90. Totusi, oamenii par sa se raporteze la ratiuni precum “judecata istoriei”.
@andix : e o diferenta intre a fi curvar, a fi senil, a da mita suveranului si-a fi mincinos. Nici una dintre primele trei nu este un abuz de incredere. In tot cazul, istoria Statelor Unite incepe cu Jefferson nu cu Lincoln.
De acord cu problema cognoscibilitatii istorice, si nici vorba sa se apropie ea macar in puncte de nivelul fizicii cuantice sub acest aspect. Lincoln era parca o marca Ford, cat de bune or fi si alea :p
Duminica, 15 Martie 2009
Tribunalele de la Nurnberg, ca si cel de la Targoviste, au fost tribunale exceptionale care nu au legatura cu ce povestim noi aici.
“Razboiul nu este o arta si doar hazardul decide soarta bataliilor. Daca doi generali stupizi stau cu ostirile fata in fata e musai necesar ca unul din cei doi sa castige.” Eu as completa cu “iar cel care castiga are sanse mai mari sa devina erou”.
In cazul unui razboi responsabilitatea nu este niciodata unica. Cand traznetul loveste un copac in padure si se porneste incendiul, e neserios sa spui ca e vina copacului, doar pentru ca era cu 5 cm mai inalt sau mai crud.
Noi SUNTEM fundamental incapabili sa ne judecam nu doar unii pe altii ci chiar pe noi insine. Intelepciunea milenara ne invata ca judecata este atributul unic al zeilor.
Mult mai multi oameni mor zilnic in varii tipuri de accidente ce pot fi evitate prin masuri politice/administrative decat in orice razboi. Cand descoperi dupa un cutremur ca proiectele au fost proaste e usor sa acuzi. Din pacate nu e imaginabil / fezabil sa facem totul impecabil.
Duminica, 15 Martie 2009
Nu sunt atat de convins. Cred ca pur si simplu, ca roman si european…m-am obisnuit cu o imagine destul de flexibila a conducatorului (desi incerc sa o combat). Practic , sunt destui conducatori eroi ai Europei pre-moderne care au fost vazuti de al lor popor drept tirani. Americanii au oricum o obsesie in a-si glorifica excesiv trecutul (din ce vad pana is pe forumul cracked.com)
Duminica, 15 Martie 2009
statele unite s-au încropit ca “ţară” pe parcurs. cazul americii arată, în mic, ce se petrece cu orice stat în formare, anume că o comunitate de asecendenţă, limbă şi simţire nu e suficient pentru construirea unui stat. un rol însemnat în procesul de definire a statelor unire ca “ţară” l-a avut războiul de secesiune, acesta demonstrând că o ţară, cu sensul de “neam” sau “naţiune”, nu devine un stat în adevăratul sens al cuvântului decât dacă exista şi o comunitate de interese.
cum interesele nu pot fi niciodata unanim împărtăşite, decât cel mult la nivel formal şi declarativ, ele vor trebui în cele din urmă impuse. din acest motiv, orice societate e dispusă să-şi ierte tiranii, pentru că tiranul e moneda de schimb a aspiraţiilor ascunse, neasumate, ale societăţii. orice popor îşi merită tiranii - şi invers. america e o ţară a ambiţiilor, unde verbul “a reuşi” face legea - şi la propriu şi la figurat. ambiţia de a reuşi împreună şi de a deveni cu orice risc un popor, chiar în lipsa coeziunii metafizice a ceea ce defineşte un popor, face din america o aşezare unică în lume, unde simpla împământenire (mutatul fizic, cu arme şi bagaje), e luată drept angajament şi adeziune de asumare a unei metafizici străine. a deveni un “om al locului” presupune de la bun început că locul tău nu e acolo. e o decizie liber asumată, o minciună fundamentală despre tine însuţi cu care alegi să trăieşti şi pe care înţelegi să-ţi construieşti viaţa.
america e o ţară de străini, o ţară fără istorie şi care, din acest motiv, nici nu va avea vreodată o istorie. a nu avea o istorie te scuteşte, ce-i drept, de anumite complexe vizavi de cei din jur, dar te transformă totodată într-un om fără umbră, un soi de zombie bântuit de fantoma propriei identităţi. toţi se regăsesc în idealul american, visul americii fiind visul omului serial, generic, în timp ce americanii înşişi nu se pot regăsi total în paradigma niciunei alte culturi, decât pe bucăţi şi în aspecte strict legate de un interes imediat sau de o sensibilitate de moment. pentru amricani, restul lumii e o relicvă în faţa cioburilor căreia se pot extazia sau revolta, dar pe cale nu le pot recunoaşte ca fiind ale lor.
abraham lincoln a devenit un erou (mai bine zis idol) naţional pentru că a intuit foarte bine că americanii vor să scape de fantoma propriului trecut, care-i încurca într-un mod extrem de neplăcut în viaţa zilnică, găsind totodatăşi mijloacele de a face să tacă această fantomă (chiar dacă, evident, nu a putut-o face să şi dispară pe de-a-ntregul). adevărul sclaviei a devenit tot mai deranjant pentru americani pe măsură ce, perpetuându-se, amintea tuturor de faptul că trecutul şi asuprirea de care fugiseră odată, demult, ca imigranţi, îi urmărea încă şi îi obliga să-l repete şi să-l pună în practică cu propriile mâini, cu toate că îl detestaseră o viaţă întreagă.
hanah arendt a deslujit cu destulă măiestrie faptul că răul e un lucru banal în esenţa sa, ieşind la iveală atunci când omul uită că e om şi se face părtaş la un mecanism să-l înveţe ce înseamnă să fii om. însă, în momentul în care ajungi o rotiţă într-un sistem, atunci trebuie să te roteşti după cum o cer legile sistemului, iar atunci pur şi simplu a protesta îşi pierde sensul, orice protest devenind automat o declaraţie de ură faţă de sine însuţi.
Duminica, 15 Martie 2009
nevermind the typos :)
Duminica, 15 Martie 2009
mircea, e o diferenta si nu e. se bate si s’a batut into’deauna moneda pe conceptul ala tampit de “role model”, care spune ca daca regulezi in afara mariajului nu poti fi un leader bun. astia toti au fost (facuti) role models de istorie, istorici sau alti interesati.
uita’te la O’bama. daca era gay mai candida? sau altfel, America n’a iertat povestea lui Bill si a taxat’o pe Hillary.
masele au asteptari de la leader sau domnivod. sa le bage’n sacosa, sa le mareasca sacosa sau sa le dea voie la ce n’au avut pana atunci. in momentul in care asteptarile maselor (fie si pur idealistice) sunt inselate, furia populara ii trimite pe leaderi de la hero la zero. iar treaba asta poate fi evitata numai prin mistificare, miTIficare si constructii artificiale gandite sa gadile ochiul si simtirea in mod placut.
Duminica, 15 Martie 2009
@Adrian : Ok, de pe o pozitie tare de genul, oamenii sunt fundamental incapabil sa judece actiunile altor oameni, nu mai ramane nimic din drept, psihologie, sociologie, istorie (de nici un fel) etc. Nu pot, evident, dovedi ca nu-i o pozitie valabila, dar nefiind dispus inca sa-nchid blogul, ma vad silit s-o ignor.
@krossfire : Un atribut al popoarelor tinere :) Relativismul vine mai cu timpul. Bascalia cica e ultima.
@grid : drept. Si totusi, in cazul recent in care sarbii incercau sa-si formeze tara, pe exact acelasi calapod pe care americanii din SU si-au construit-o pe a lor, nici doua sute de ani in urma, si pe exact acelasi calapod pe care oricare stat din Europa s-a construit, de la Spania la Suedia, s-a gasit necesara interventia. De ce ? Pentru ca Milosevici era un tiran, si pentru ca regimul lui incalca legile etc. Cu cat e mai tiran Milosevici decat Lincoln ?
In rest, foarte fina analiza a spiritului unor oameni, mai ales fara a fi trait intre ei (daca bine retin).
@andix : Se poate discuta mult pe temele astea. Eu unul cred ca Hilary a fost taxata pentru c-a mintit pe tema aventurilor lui Bill, in direct, la tv, si nu pentru ca Bill s-a varsat pe panze straine. Obama in particular e un construct atat de din cale-afara, incat nu cred ca daca mai era si gay la pachet se schimba ceva. Poate daca era fumator.
Duminica, 15 Martie 2009
eh, am trait si eu acolo. doi ani plini şi frumoşi. totuşi, nu mă părăseşte încă ideea că acolo am trăit într-un vis. nu napărat frumos sau urât, ci într-o stare de irealitate vecină cu visul. în dimineaţa zilei de 11 septembrie 2001 eram acolo, martor al uimirii şi disperării atâtor oameni dragi mie. ceea ce m-a uimit atunci a fost însă nu evenimentul ca atare - a cărui amploare nu eram în stare încă să o întrezăresc -, cât faptul că un asemenea eveniment, care reuşise să răvăşească până şi minţile cele mai limpezi, nu era de natură să modifice ordinea lucrurilor. în mod normal, dacă asta se întâmpla în românia, se suspendau cursuri, cădeau toate angajamentele şi trăiam, probabil, cel puţin vreo lună, nu în umbra evenimentului, ci într-o minunată dezordine pe care acesta ar fi provocat-o vieţilor noastre. ei bine, nu şi în america. cuvântul de ordine, atunci şi acolo, era: “să nu lăsăm asta să ne afecteze. business as usual.”
puteam atunci, în prezentul lor, să citesc întregul nostru trecut. vedeam comunismul minuţios re-creat, developat la minut, pus în scenă în termeni de limbaj, de propagandă, de discurs nerostit al terorii. şi vedeam oamenii pliindu-se acestuia fără a-şi pune cele mai elementare întrebări. sigur, erau cei care, contestând viziunea oficială, jucau rolul foştilor disidenţilor, însă întrebarea nu era deloc a ceea ce trebuie făcut într-o atare situaţie şi nici măcar a cauzelor sale. mulţi se întrebau care era vinovăţia americii în toată această tragedie, dar nici măcar asta nu era problema. ei trăiau catastrofa ca pe un afront, în termeni de onoare pierdută ce se cere răzbunată. dar dacă tocmai onoarea, apărată cu orice preţ, dusese la oroare? nu cumva preţul real al ororii era însuşi idealul american, pretenţia absurdă că viaţa poate fi trăită şi clădită pe calapodul visului? cât de corect e să vrei să-ţi împlineşi visele? asta e o întrebare care trebuie să rămână nerostită. cu orice preţ. pentru că visele sunt mai mult decât pur şi simplu scumpe - sunt nepreţuite.
şi, poate, aşa şi trebuie să rămână. dar atunci, ce ne facem cu catastrofele şi cu crizele? vor putea acestea fi decontate vreodată?
Duminica, 15 Martie 2009
E o idee, SU sunt atat de bine organizati, incat daca-si pun mintea pot construi tot socialismul intr-un singur cincinal (de 4 ani jumate).
Duminica, 15 Martie 2009
mircea: pai nu la discutie era invitatia din articol? :D
Duminica, 15 Martie 2009
Absolut.
Miercuri, 18 Martie 2009
Poate ca masurile luate de Lincoln erau nesesare atunci altfel americanii nu infaptuiau unirea cea mare ! ;)
Miercuri, 18 Martie 2009
Din prisma asta, ce nu fu necesar in istorie.