Banii, oamenii si valorile liberale.
Continut Platit
Acest articol nu este disponibil gratis.
Detalii mai jos :
Incepand de asta noapte am operat cateva modificari la modul in care Trilema livreaza articole. Sistemul cel nou e oarecum complex, asa ca sa-l explicam pe indelete.
Fiecare cititor (inteles in termeni de IP) poate citi cate trei articole diferite in fiecare zi (24 de ore). Odata cele trei epuizate, in locul articolului solicitat va primi o pagina care-i explica c-a depasit numarul de articole gratuite pe ziua respectiva, si-i ofera un link pentru mai multe detalii. In principiu eu scriu cam cate trei articole pe zi, plus-minus, asa incat ar trebui sa fie fix destul pentru a urmari Trilema in continuare fara probleme. De asemenea conversatiile n-ar trebui sa fie tulburate, cititorul poate lasa oricate comentarii doreste la cele trei articole pe care si le-a ales pentru ziua respectiva, si de asemenea poate citi de oricate ori pofteste comentariile lasate de altii. De notat ca termenul de 24 de ore curge subiectiv, functie de accesarile cititorului, nu exista o ora fixa pe server la care toata lumea isi reprimeste creditele.
Toate IP-urile noi (adica acele IP-uri care incarca pentru prima oara o pagina pe Trilema, de la introducerea acestui sistem) primesc un bonus de 24 de incarcari suplimentare. Asta inseamna ca pot incarca, pe langa cele 3 articole zilnice, inca 24 in total. Deci, citind azi 4, maine 10, poimaine 19 am ajuns la 0, si de-acum suntem limitati la cele 3 zilnice. De notat ca sistemul nu retine decat ultimele trei articole vizitate, si ca atare e posibil sa epuizati creditul incarcand doar 4 articole in ordine, 1,2,3,4,1,2,3,4 etc. In acest exemplu se uzeaza cate o unitate pe ciclu. De asemenea de notat ca odata plata realizata si creditul alocat sunteti identificat strict prin IP, daca ISP-ul aloca IP-ul dvs altcuiva tocmai ce v-a pagubit de niste incarcari suplimentare.
Paginile (precum de exemplu ), indecsii categoriilor (precum de exemplu http://polimedia.us/trilema/category/3-ani-experienta/) si arhivele (precum de exemplu http://polimedia.us/trilema/2010/08/) sunt accesibile fara restrictii, nefiind in nici un fel incluse in acest sistem.
Cititorii care nu doresc sa fie astfel limitati pot sa plateasca 5 euro, (puteti plati cu orice card Visa, nu-i nevoie sa aveti sau sa va faceti cont) in schimbul carora primesc 5000 de incarcari suplimentare. Avand in vedere ca la ora actuala Trilema are putin peste 1300 3000 de articole in total, 5000 de incarcari suplimentare ar trebui sa ajunga o vreme. Puteti de asemenea plati cu bitcoin : trimiteti un email care sa contina adresa dvs, dupa care trimiteti plata pe adresa 1JPvucRfu3ZzEvfBUQTJwsxMrZjeTqD6zR. Veti primi un numar de credite egal cu cantitatea de bitcoin trimisa x cursul BTCEUR x 1000.
Cititorii care nu doresc sa fie limitati dar nici nu doresc (sau nu pot, din orice motiv) sa plateasca in bani pot sa-si faca un cont pe fain, unde, dupa ce aduna 1000 de karma pot sa vanda 500 in schimbul incarcarilor suplimentare (specificati in email).
Cititorii care nu doresc nici sa fie limitati, nici sa plateasca si nici sa munceasca pot sa foloseasca un proxy, sa incarce Trilema de pe calculatorul prietenilor sau pe wireless-ul cafenelelor etcetera. Solutii sunt probabil multe, chiar daca m-ar mira sa merite.
In final, imi face placere sa anunt ca un numar de comentatori activi si inteligenti primesc 1000 de credite ex oficio. Lista, in ordine alfabetica : adi ; Anonimosu ; ByREV ; calmogen ; cipslim ; costin ; dAImon ; Diana Coman ; Dr.A ; F ; factor ; Florin ; Ionut ; krossfire ; Lucian ; Luka D ; Mari ; Marius ; McGogoo ; Mihai ; Porcul de York ; spyked. Lista ramane in principiu deschisa la dispozitia mea.
Uite ca pana la urma n-o fost chiar asa de complex. Sa ne auzim sanatosi dara. Pentru comentarii incercati aici.
Miercuri, 15 Aprilie 2009
Gingas subiect ai ales. Mie imi pare ca simbolul banului ii perceput in mod distorsionat, nu cred ca sunt multi oameni ce raporteaza banul ca echivalent, imi pare ca e perceput ca stare/statut (am/nu am bani, nu conteaza ca nu am vointa sau stiinta de a echivala banii aceia cu ceva concret - paine/Sina/masina/pantofi), ca aspect definitoriu pentru starea de bine, iar exercitiul productiei de bani imi pare ca poate cauza foarte usor indepartarea de scopul banutilor. Cei ce sunt dependenti de jocurile de noroc imi pare ca reflecta cel mai bine mirajul banilor, pentru parte din ei (nu cunosc foarte muti), castigurile si pierderile ar fi aproape virtuale, nu ajung sa echivaleze banul cu Sina/masina/pantofi, trebuie sa castige bani, chiar daca in momentul in care ii castiga nu au un scop trasat pentru acei bani, nu i-am vazut a fi capabili sa se bucure de posibilitatile oferite de bani. Bine, imi vei spune ca jucatorii au nevoie de trairea riscului/adrenalina… daca ar juca pe pantofi, nu cred ca i-am mai vedea la masa de Black Jack ori la ruleta. De ce ies jucatorii perdere (tinand cont si de faptul ca, casa ii “mai dotata”) ? Pentru ca trebuie sa castige bani. Nu x bani, ci bani. Aici imi pare ca ii ar fi buba cea mare pentru omi. X bani (pentru doo paini,trei nopti cu Sina si o tura cu masina) sau bani (ca stare).
Miercuri, 15 Aprilie 2009
Că totul se învârteşte în jurul banilor este deja o axiomă. Că dragostea trece prin stomac este o alta. Banul - ochiul dracului, o zicală din popor. De multe ori am senzaţia că acordăm mult prea multă atenţie banului, dar faptul că ducem mâna la portofel în fiecare zi mă face să îmi revizuiesc atitudinea. Asta este, banul face parte din viaţa noastră, nu ne putem debarasa de el. Aşa că suntem, fiecare dintre noi, o mică monedă care circulă prin Lumea Banilor. Cap sau pajură?
Miercuri, 15 Aprilie 2009
Toate bune si frumoase, da` in cazul asta, de ce s-a rupt caruta? Ca s-a rupt la americani care au si volum si calitate si eficienta.
Eu cred ca acest lucru se datoreaza incalcarii legilor fizicii. Nu radeti ca asa e: a fost incalcata Legea conservarii energiei, care lege spune urmatorul lucru: cata energie bagi intr-un sistem atata scoti. Nici mai mult, nici mai putin.
In cazul unei economii (liberale sau nu) energia se masoara in bani.
Legea eficientei economice afirma ca trebuie sa scoti mai multi bani decat ai bagat, fapt ce contrazice flagrant cealalta lege mai sus amintita. Totusi, daca nu ai eficienta (adica plus-valoare, vorba lui Marx) nu are rost sa muncesti, cum bine observa autorul articolului. Si aici sunt 2 aspecte:
1. Cum stabilim valoarea “intrarilor” si “iesirilor” in/din sistem;
2. Cum se face distributia “plus-valorii”.
Frumos ar fi ca Piata (sau “mana invizibila”) sa regleze de la sine aceste doua lucruri. Asta se poate intampla atunci cand actorii de pe piata au forte economice comparabile. Daca acest lucru nu se intampla liberalismul poate da rateuri pentru ca cei puternici (agenti economici, banci si institutii financiare, state) vor cauta sa traga spuza pe turta lor, iar asta se traduce intr-o subevaluare a intrarilor in sistemele puternice si o supraevaluare a iesirilor acestora, basca inechitabila distributie a profiturilor.
Nu sunt un fan al socialismului, (dimpotriva, ma consider un liberal, dar unul “clasic”), insa consider ca anumite practici “liberale” (de ex. efectul de LEVERAGE) au dus la situatia actuala.
Miercuri, 15 Aprilie 2009
E clar! N-am înţeles niciodată banii, decât parţial… La femei m-am descurcat ceva mai bine.
Miercuri, 15 Aprilie 2009
@sorin Fara indoiala ca multa lume intelege gresit, sau nici nu incearca sa inteleaga banii, asa cum multa lume nu pricepe tot felul de lucruri imponderabile, arta, intentiile altora, libertatea, ce-i scris in ziar… Ce-i poti face ?
Dar e adevarat ce zici despre jucator, el nu joaca pentru bani, el joaca pentru joc, si tocmai de-aia pierderile, oricat de mari, nu par sa-l lamureasca sa renunte. Si ai perfecta dreptate si in chestia cu “de ce pierd”, lucru aplicat de managerii de Casino ca abilitate minimala, indifierent cat castiga, tine-i la masa. Ideea e ilustrata si in filmul Casino, si Lina se uita la tine pe sub sprancene, apropo.
@Cristian Lisandru Io cica-s cap :)
@adi Cred ca nu esti departe de adevar, cu conservarea, poate teoria se cere rafinata (si de aceea eu am preferat s-o numesc mai simplu, neintelegerea naturii banilor, ceea ce in termenii tai, ar insemna neintelegerea faptului ca banii nu-s gumilastic).
Leverage nu-i exact si strict chestia pe care o numesc bancherii din SU astfel, e mai degraba ca puterea motorului unei masini. Sigur ca daca ai masina cu 745 de cai, poti face accidente mult mai urate decat altul cu un lastun de 7cai jumate. Totusi, asta nu-i un motiv sa facem doar Lastun, ci din contra, e un motiv sa devenim soferi mai buni.
@Vania In care caz, as zice ca nici n-ai pierdut asa mare lucru.
Miercuri, 15 Aprilie 2009
Cu gumilasticu` ai nimerit-o perfect, iar cu leverage-ul, eu m-am referit strict la “chestia” bancherilor.
Miercuri, 15 Aprilie 2009
No’, ce sa fac … daca-mi place numa Sina, sa stie Lina ca-i vorba de gusturi, ea, de fel si soi, ii minunata, fermecatoare, numa’ ca Sina are parul mai negru si pielea mai alba, de asta imi e asa draga. :)
Miercuri, 15 Aprilie 2009
Oleo. Om bun, sa nu te apuci vre-odata de harem ca vei sfarsi sfasiat.
Vineri, 17 Aprilie 2009
Filozofia, de la Platon încoace, este sclava Celor Trei Graţii - Adevărul, Binele şi Frumosul. Însă piatra de încercare a oricărei filozofii este înţelegerea celor trei mari necunoscute umane - Banul, Puterea şi Sexul. Fiecare poate fi convertit în oricare din celelalte două, însă se pare că numai Banul are privilegiul straniu de a fi prezent în însuşi principiul acestei convertiri.
Banul e într-adevăr un simbol, însă tocmai asta îl face inapt pentru orice formă de cuantificare, cum e încercarea de a face din ban un instrument de apreciere a muncii. Un simbol se deosebeşte de un (în)semn prin aceea că simbolul evocă doar simbolizatul, fără însă a conduce la acesta, pe când semnul (semnificantul) este o cale de acces direct la semnificat.
Ceea ce e mortificat prin semn e readus la viaţă prin simbol. De pildă, harta unei ţări e un semn al acesteia, pe când steagul e un simbol al ei. Scrisul e un semn al limbii, cuvântul e simbolul ei. Munca poate fi exprimată prin variate (în)semne calitative şi cantitative, dar banul nu e niciunul din aceste repere; ceea ce simbolizează banul e ascuns undeva în inima capacităţii noastre de reprezentare, pe care atât calitatea cât şi cantitatea se bazează.
Banul are o natură oarecum sacră, care e - deşi în mod paradoxal - direct responabilă pentru caracterul său diavolesc. Ceea ce banul pune în scenă e însăşi natura umană, mai precis felul în care suntem furaţi de fenomenul reprezentării, ceea ce face ca propria noastră putere să ne scape printre degete. Banul e instrumentul înălţării la altitudinea unei maxime puteri de distrugere. Departe de a fi o măsură a valorii (recte, a corectitudinii), banul e o reprezentare a Adevărului, a nereprezentabilului - deci, o minciună. Una seducătoare şi crasă, voluptoasă precum viaţa însăşi, cea pe care banul aspiră la a o supune cu propriile ei arme.
Icoana numită Ban nu e neapărat, în virtutea naturii sale simbolice, un idol. Banul devine idol numai în măsura în care se pretinde a fi un mediator al divinităţii, dacă nu principalul mediator al acesteia. Divinitatea, izvorul nesecat al puterii şi al putinţei de cunoaştere, nu poate fi închisă în ceea ce e deja cunoscut. De aceea mă îndoiesc de faptul că Banul s-ar putea desprinde vreodată de caracterul său instrumental, de mijloc în vederea unui scop, spre a putea deveni ceea ce este de fapt, dar n-a fost niciodată, adică un obiect al contemplaţiei.
Vineri, 17 Aprilie 2009
Dar vezi, munca e tot un abstract. Banul ar suferi de imposibilitatea ce-o relevi tu daca ar fi aplicat unei munci anumite, ca de exemplu in cazul salariului lui grid. Dar in modul macroeconimic (adica, simbolic) in care folosesc eu echivalenta, ea imi pare ca tine.
Vineri, 17 Aprilie 2009
păi nu cred că, simbolic vorbind, putem “plăti” vreodată ceva. simbolul asta este - mărturia unei rupturi, a unei apropieri imposibile. orice proximitate metafizică se cere nu cumpărată sau răs-cumpărată - asta ar reveni la negarea ei - ci pur şi simplu recunoscută. resimţită fiind ca atare, această proximitate nu se va mai cere a fi nici evaluată, nici reprezentată, nici depăşită. nu va exista nici un preţ pentru acoperirea ei în fapt. va rămâne o distanţă de netrecut, ale cărei margini vor rămâne însă unite prin însăşi nimicul care le leagă şi le desparte în acelaşi timp. acest nimic nu are un echivalent şi orice încercare de a-i găsi unul va fi, simbolic vorbind, un eşec, chiar dacă la nivel faptic ar putea părea (sau chiar va fi) o reuşită.
Vineri, 17 Aprilie 2009
Dar banii nu sunt neaparat mijloc de plata, sensul acesta, am platit deci am echivalat, am inlocuit, am reparat (adica, rasplatit) e o constructie ulterioara, prin simplificare comoda, ca sa satisfaca formal o nevoie profunda a omului, oarecum echivalenta cu ceea ce new game face pentru jocurile pe calculator, sau ciclul de sapte ani pentru mintea evreului antic.
Sensul lor original e de notatie, in acelasi fel exact in care literele noteaza sunetele, si reciproc (reciprocitate care exista si pe relatia bani/munca apropo).
Acest sens, de notatie, le ingaduie sa masoare lumea, si pentru asta au si fost folositi initial, ca masura. Ca doua masuri egale ar fi si echivalente, atat in masura cat si in continutul masurat, e o inventie ulterioara.
Vineri, 17 Aprilie 2009
scopul notării e reproducerea, iar scopul măsurii e echivalarea.
scopul e întotdeauna revelat după apariţia mijlocului care duce la el. chiar dacă ni se pare că “urmărim” un scop, în realitate scopul e cel care ne urmăreşte, făcându-ne să vedem şi să alegem mijlocul potrivit care ne conduce spre el.
mijlocul ne face să vedem scopul. de fapt, scopul este o închidere a mijlocului în el însuşi - o distrugere a sa qua mijloc.
iubitorilor muzicii nu le-ar surâde ideea că nota distruge muzica, dar orice creator ştie că ceea ce aşterne pe hârtie e doar cadavrul a ceea ce mai înainte era viu în mintea lui. se poate scăpa de “muzica din cap” numai punând-o pe portativ, ad usum delphini.
la fel, banii sunt purtătorii scopului lor, cel care i-a şi creat.
Sambata, 18 Aprilie 2009
Hehe, e o propunere seducatoare (prin insasi explicatia ei de sine, auto-distrugatoare), dar scopul notarii e reproducerea doar in acelasi sens in care scopul copularii e conceptia. Poate. Nu neaparat, si nu e cu siguranta singura justificare. Cu siguranta nu e cauza.
Marti, 20 Octombrie 2009
“banul e simbolul valorii” - ciudat banul asta. ce nu pot eu pricepe dar sunt sigur ca-i un mare defect personal este cum, acelasi bun (sa zicem o casa), azi “valoreaza” sa zicem o suma de bani, iar maine dublul ei. (in conditii de criza - dar si in alte conditii - recunosc ca variatia in “valoare” e mai mica)
pai valoarea bunului respectiv pentru mine e aceeasi ca si ieri (in conditii normale zic cand nu se intampla nimic de genul unei catastrofe), ori pretul ei imi arata ca e alta. asta nu pot pricepe.
exista o relativitate a banului presupun, pe care inca n-o pricep.
Marti, 20 Octombrie 2009
Valoarea bunului nu-i egala cu valoarea bunului pentru tine, ci se compune din ea, tot asa cum luminozitatea unui obiect nu-i egala cu luminozitatea obiectului din punctul din care-l privesti tu, ci cu integrala peste toate punctele.
Marti, 20 Octombrie 2009
si cum merge asta in functie de timp si spatiu? sau este vorba despre valoarea la un anumit moment?
Marti, 20 Octombrie 2009
Acu n-am pretentia ca stiu ce vorbesc, dar, dupa mintea mea, valoarea unui obiect pentru un grup e integrala valorilor pentru fiecare membru din grup.
Miercuri, 17 Noiembrie 2010
In ziua de azi banul ne cam stapaneste si nu noi pe el.Asa cum banii n-aduc fericirea asa putem spune ca si lipsa lor nu ne aduce bucuria, cat despre valori liberale, nu prea mai avem aceste valori.