Cine-am fost si ce-am facut.
Marti, 11 August, Anul 1 d.Tr. | Autor: Mircea Popescu
Paid Content
This article is available for a fee.
Articles published on Trilema are available based on a credits system.
All readers are entitled to five free articles each week. In order to access more, readers are kindly asked to buy credits. One US Dollar buys one thousand credits, they never expire and can be acquired by emailing us.
All payments will be processed in Bitcoin.
Trilema happens to be the first blog in the world that switched to a paid model, imitated about a year later by The New York Times.
In closing, have a pleasant read and remember : things that are paid for grow and develop, things that aren't wither and go away. If you won't pay for nice things you can't have nice things because there can't be nice things.
Rubrica: Cocietate si Sultura
Marti, 11 August 2009
“Ce stiu este ca eu nu m-am descris niciodata, si nu am de gand sa ma descriu vre-odata in asa termeni. Eu sunt eu, pentru mine, iar pentru ceilalti o aproximatie acceptabila ca punct de plecare este istoria a ceea ce am facut pana acum” - interesant punct de vedere… Nu subscriu la el în totalitate pentru că n-aş numi istorie ceea ce am realizat până în prezent… O seară bună în continuare…
Marti, 11 August 2009
Ei, pai nu istorie in sensul de Istoria Romanilor. Istorie in sensul de hai sa-ti spun o istorie.
Marti, 11 August 2009
Ori visezi tu meritocraţia ca organizare socială, ori îmi scapă ceva. Altfel, nu există absolut nici un rost în a povesti, de prima strângere de mână, cum ai reuşit să îmbunătăţeşti cu 3% graficele firmelor unde ai fost, şi cum ai scris tu un roman în 5 părţi - dar pe care nu l-a citit nimeni pe blog. Sau poate mă înşel când spun că am ajunge fix la limbajul de lemn din CVuri, dacă toţi Gogii mediocri ar începe să se prezinte cu realizările lor cvasiobscure :)
Poate descrierea asta simplă cu “Sunt X şi fac Y” e o simplă formalitate socială. Te defineşti prin job şi familie, banal, comun, absolut normal pentru foarte mulţi. Şi, tocmai, aş zice că nu-i manelistic deloc. Dacă mi-ar fi prezentat Guţă, el ar întinde mâna şi ar spune doar “Sunt Guţă”, aşteptându-se ca valoarea lui să fi făcut vâlvă.
Marti, 11 August 2009
Mi se pare ca eu am zis de soarta rumegatoarelor si tu ai inteles ca vreau sa-ti omor porcul din batatura. Eu ziceam in general, despre reprezentarea de sine, in fata sinelui si-a lumii, iara nu de prima strangere de mana.
In rest : banal si comun == manelistic, as zice, nu ? Si, daca Guta iti intinde mana si zice, io-s Guta, asta nu-i neaparat pentru ca se asteapta sa fi facut valva. Poate fi pentru diverse motive, unele chiar legitime. De exemplu, ca el chiar e Guta.
Cred ca vezi diferenta intre buna ziua, eu sunt sef de scara de bloc si buna ziua, eu sunt Gheorghe. Nu ?
Marti, 11 August 2009
Dar se vede c-ai făcut filosofia. Reprezentarea de sine în faţa lumii îi compusă din bucăţele, io povesteam de una, extrapolezi tu.
Şi, da, în final, io, tu şi un oarecare procent din populaţie, poate gândim din când în când că suntem X cu realizările Y, and that’s all that matters. Da’ cogitez că pentru majoritatea pulimii e mai important să le dai un titlu drăguţ de care să se agaţe, în loc de angoase existenţiale gen ’shit, dar io ce am realizat’ ?
Ştii tu, doar ăia care au nevoie de a gândi, s-o facă.
Miercuri, 12 August 2009
Bun, si pana la urma, ce-i mai bine si mai bine decat sa fie procentu’ ala cat mai mare ? The unexamined life is not worth living, gen.
Miercuri, 12 August 2009
Eu sunt Gigi, am fost ministru 4 ani si nimic n-a mai ramas de furat dupa mine. Este ca mi-am facut treaba ?
Vineri, 14 August 2009
E un pic fortat sa spunem ca am fost ala, bla bla. In primul rand, dureaza prea mult expunerea. 2. Sunt foarte multi interesati de ce poti face acum pentru ei, nu ce ai facut prin trecut.