Familia din doua mame.

Duminica, 26 Aprilie, Anul 1 d.Tr. | Autor: Mircea Popescu

Continut Platit

Acest articol nu este disponibil gratis.

Detalii mai jos :

Incepand de asta noapte am operat cateva modificari la modul in care Trilema livreaza articole. Sistemul cel nou e oarecum complex, asa ca sa-l explicam pe indelete.

Fiecare cititor (inteles in termeni de IP) poate citi cate trei articole diferite in fiecare zi (24 de ore). Odata cele trei epuizate, in locul articolului solicitat va primi o pagina care-i explica c-a depasit numarul de articole gratuite pe ziua respectiva, si-i ofera un link pentru mai multe detalii. In principiu eu scriu cam cate trei articole pe zi, plus-minus, asa incat ar trebui sa fie fix destul pentru a urmari Trilema in continuare fara probleme. De asemenea conversatiile n-ar trebui sa fie tulburate, cititorul poate lasa oricate comentarii doreste la cele trei articole pe care si le-a ales pentru ziua respectiva, si de asemenea poate citi de oricate ori pofteste comentariile lasate de altii. De notat ca termenul de 24 de ore curge subiectiv, functie de accesarile cititorului, nu exista o ora fixa pe server la care toata lumea isi reprimeste creditele.

Toate IP-urile noi (adica acele IP-uri care incarca pentru prima oara o pagina pe Trilema, de la introducerea acestui sistem) primesc un bonus de 24 de incarcari suplimentare. Asta inseamna ca pot incarca, pe langa cele 3 articole zilnice, inca 24 in total. Deci, citind azi 4, maine 10, poimaine 19 am ajuns la 0, si de-acum suntem limitati la cele 3 zilnice. De notat ca sistemul nu retine decat ultimele trei articole vizitate, si ca atare e posibil sa epuizati creditul incarcand doar 4 articole in ordine, 1,2,3,4,1,2,3,4 etc. In acest exemplu se uzeaza cate o unitate pe ciclu. De asemenea de notat ca odata plata realizata si creditul alocat sunteti identificat strict prin IP, daca ISP-ul aloca IP-ul dvs altcuiva tocmai ce v-a pagubit de niste incarcari suplimentare.

Paginile (precum de exemplu ), indecsii categoriilor (precum de exemplu http://polimedia.us/trilema/category/3-ani-experienta/) si arhivele (precum de exemplu http://polimedia.us/trilema/2010/08/) sunt accesibile fara restrictii, nefiind in nici un fel incluse in acest sistem.

Cititorii care nu doresc sa fie astfel limitati pot sa plateasca 5 euro, (puteti plati cu orice card Visa, nu-i nevoie sa aveti sau sa va faceti cont) in schimbul carora primesc 5000 de incarcari suplimentare. Avand in vedere ca la ora actuala Trilema are putin peste 1300 3000 de articole in total, 5000 de incarcari suplimentare ar trebui sa ajunga o vreme. Puteti de asemenea plati cu bitcoin : trimiteti un email care sa contina adresa dvs, dupa care trimiteti plata pe adresa 1JPvucRfu3ZzEvfBUQTJwsxMrZjeTqD6zR. Veti primi un numar de credite egal cu cantitatea de bitcoin trimisa x cursul BTCEUR x 1000.

Cititorii care nu doresc sa fie limitati dar nici nu doresc (sau nu pot, din orice motiv) sa plateasca in bani pot sa-si faca un cont pe fain, unde, dupa ce aduna 1000 de karma pot sa vanda 500 in schimbul incarcarilor suplimentare (specificati in email).

Cititorii care nu doresc nici sa fie limitati, nici sa plateasca si nici sa munceasca pot sa foloseasca un proxy, sa incarce Trilema de pe calculatorul prietenilor sau pe wireless-ul cafenelelor etcetera. Solutii sunt probabil multe, chiar daca m-ar mira sa merite.

In final, imi face placere sa anunt ca un numar de comentatori activi si inteligenti primesc 1000 de credite ex oficio. Lista, in ordine alfabetica : adi ; Anonimosu ; ByREV ; calmogen ; cipslim ; costin ; dAImon ; Diana Coman ; Dr.A ; F ; factor ; Florin ; Ionut ; krossfire ; Lucian ; Luka D ; Mari ; Marius ; McGogoo ; Mihai ; Porcul de York ; spyked. Lista ramane in principiu deschisa la dispozitia mea.

Uite ca pana la urma n-o fost chiar asa de complex. Sa ne auzim sanatosi dara. Pentru comentarii incercati aici.

Puteti urmari raspunsurile prin fluxul RSS 2.0. Puteti lasa un comentariu ori trimite un trackback de pe blogul propriu.

13 Responses

  1. Tatal “mama” miliardar de carton ii cumpara puiului la 18 ani gipan si la 24 diploma de jurist producand astfel inca un titrat semidoct.

  2. 2
    Mircea Popescu 
    Duminica, 26 Aprilie 2009

    Cam pe-acolo. Problema e ca puiul baga masina-n pom (cum am vazut io un caz concret, chiar anul trecut, de plangeau mamele una langa alta la urgenta de sarea camesa de pe dansele), si nici macar chiar asa miliardar n-o fost, poate in lei vechi.

  3. Mircea, inca n-am reusit prea bine sa inteleg care e pozitia ta in chestia asta. Ma duc sa inot o ora, dupa care vin inapoi lat de oboseala si ma mai gindesc. Heh.

    Sustii cumva rolurile clasice in familie? Sau pledezi pina la urma pentru casatoria homo?

    Daca ma gindesc bine, da, am facut cu Gogoscharski o buna parte din lucrurile pomenite de tine, incepind cu aruncatul in sus, trecind prin diverse episoade “curajoase” care s-au lasat cu singerari (e drept, minore, dar cu mustrari de constiinta de amplitudine medie si reprosuri conjugale apocaliptice) si terminind cu, eh, terminind cu incercarea mea de a juca fotbal cu el, care trebuie privita ca dovada suprema a dragostei mele materno-paterne: O buna bucata de vreme am incercat sa prind mingea, iar cind am reusit in sfirsit, i-am tras un sut si cu asta mi-am scos glezna din suruburi. El avea cinci ani atunci, heh.

    Logic ar fi acum, cind personajul se afla in pragul majoratului, sa ma intreb care au fost rezultatele. Inca si mai bine ar fi sa-l intreb pe el. Dar cum spuneam in alta parte, am ajuns sa trebuiasca sa platesc bilet de intrare ca sa-l vad, si asta n-ar fi nimic, dar biletele alea devin si din ce in ce mai scumpe.

  4. 4
    Mircea Popescu 
    Duminica, 26 Aprilie 2009

    De ce-mi cauti neaparat o pozitie politica ? E in fond o chestiune de cunoastere nu de ideologie.

    O problema, cu estimarea rezultatelor, vine din aceea ca pe de o parte experienta individuala (anecdoticul, adica) nu-i neaparat de mare valoare probatorie, si a doua, ca interviul nu-i o metoda stiintifica, e o metoda sociologica. Iti spune ce cred, si ce vor oamenii sa creada, despre niste realitati.

    Banui ca dovada insuccesului e starea asta de confuzie in legatura cu rezultatele, sincer sa fiu. Daca nu stii cum o iesit, si ai a intreba, e clar ca n-ai facut ce trebe.

  5. Imi place grozav sa joc tenis, si-am observat ca daca tovarasul de joaca ii foarte bun, ma obliga sa joc ceva mai bine. Una ii a fugi dupa mingi lalaite si inalte, alta ii sa alergi ca nebunu’ dupa bubuieli.
    Ca tot veni vorba de tenis, banuiesc ca stii de ce badea Gheorghe ii cel mai tare in tenis, ca o batut si la Federer si la Nadal ca la hotii de cai, asta pentru ca pestisorul de aur nu prea auzea bine, mnoa … asa o ajuns badea Gheorghe cel mai tare in … tenis.

  6. Concluzia asta e clara: La fotbal nu ma pricep; si nici nu vreau sa ma pricep, na. Pe urma, la chestia cu interviul, Mircea, te contrazic: Interviul este o metoda recunoscuta si des folosita de colectare a datelor calitative in stiintele sociale, re-na. In fine (si vezi la ce foloseste o partida buna de inot cu mers pe bicicleta pina acolo si’napoi, duminica dupa-masa de-a curmezisul prin parcuri), in ce consta succesul? Eeeeeh?

  7. 7
    Mircea Popescu 
    Duminica, 26 Aprilie 2009

    Datele calitative din stiintele sociale descriu ce cred, si ce vor sa creada, oamenii despre niste realitati. Nu are treaba cu realitatile respective.

    Succesul consta, ca si fericirea, in lipsa lipsei lui.

  8. La 1: Tendentios. Un caz pentru Fortele Secrete de Aparare a Stiintei.

    La 2: Pai atunci avem un succes nebun. Ce mai vrem?

    Na.

  9. 9
    Mircea Popescu 
    Duminica, 26 Aprilie 2009

    Nu mi se pare ca-i tendentios, cel mult ideologic nepalatabil. As zice ca avem suficiente dovezi dintre cele mai palbabile pentru a intelege ca exista un spatiu intre ceea ce este, si ceea ce cred oamenii ca este. Cat de indigesta ar fi observatia asta.

    Eventual, sa incetam sa ne mintim singuri.

  10. taţii sunt mame simbolice. orice tată poate ţine loc de mamă, in extremis, în timp ce o mamă nu poate ţine loc de taă oricât de mult s-ar strădui. probabil de aceea dumnezeu ocupă, pentru oameni, rolul Tatălui.

    condiţionarea sexuală a rolurilor sociale ale bărbatului şi femeii derivă, probabil, dintr-o traducere (improprie, ca orice traducere) a dimorfismului sexual masculin/feminin în limbajul de lemn al unui proiect social. din faptul că bărbatul arată diferit de femeie (şi având, în consecinţă, performanţe diferite de aceasta), omul a înţeles doar aparenţa - anume că rolurile lor sociale sunt specifice şi trebuie bine delimitate, orice inversiune (voită sau fortuită) purtând sancţiunea unei inerente tulburări.

    în lumea noastră, a oamenilor, aceste tulburări de adaptare şi integrare socială a copilului sunt cu atât mai mari cu cât acesta e deprins mai puţin cu mânuirea “armelor” de luptă şi supravieţuire socială.

    însă chiar dacă bărbatul abdică de la funcţia sa de bărbat şi începe să calce, să spele sau să coase, sau chiar să mângâie şi să iubească precum o mamă, suplinindu-i acesteia absenţa, nu se poate spune că aceasta îi dăunează (lui sau copilului). mai problematică mi se pare absenţa tatălui, un copil crescut de o mamă singură fiind mult mai expus riscului de dependenţă maternă, pentru că o mamă nu se poate desprinde atât de uşor de instinctul (devenit obligaţie) de a-şi proteja odrasla.

    în lumea animală această problemă nu apare pentru că există fenomenul înţărcării, atunci când mama devine brusc un fel de tată şi se retrage din viaţa puiului său. în cazul oamenilor această “devenire paternă” a mamei e cumva suplinit de un fenomen ciudat de masculinizare a femeii, aceasta devenind “egala” bărbatului şi preluând aproape în întregime atribuţiile sale. copiii din ziua de azi nu mai au nici mame adevărate nici taţi adevăraţi din pricină că rolurile sociale condiţionează ambele sexe într-atât încât nici unul dintre ele nu mai are acces la putinţa intrinsecă de a fi, atunci când situaţia o cere, ceea ce nu e de fapt.

    devenirea masculină a femeii se datorează orientării sociale spre “beneficiile” prezenţei, performanţei şi randamentului în departamentul “vizibil” al existenţei umane. feminizarea bărbatului nu e, prin urmare, decât o contrareacţie. din păcate însă nu se întrevede încă posibilitatea unei depăşiri reale a condiţionării sociale a bărbatului şi femeii, ceea ce atrage implicit o maturizare prematură a copiilor. această veritabilă o dispariţie a copilăriei din viaţa umană e responsabilă de infantilizarea adulţilor, care încearcă să suplinească lipsirea lor prematură de copilărie prin transformarea vieţii însăşi într-o gigantică (şi periculoasă) jucărie - vezi epopeea Citizen Kane.

  11. 11
    Mircea Popescu 
    Duminica, 26 Aprilie 2009

    Ideea ca tatal poate tine locul mamei, dar invers nu e interesanta, si tentanta in sensul in care ar produce o reductie, simbolul dintotdeauna al intelegerii pentru oameni, dar imi este suspecta exact prin aceasta. Nu cred ca problema mama/tata se poate reduce in nici un mod, orice solutie reflectand doar ideologia, slabiciunea ori naivitatea rezolvitorului.

    Conditionarea sexuala este mai profunda decat aparenta, barbatii sunt esential diferiti de femei si reciproc, esentialitate care se traduce intr-o functionalitate care abia apoi se traduce intr-o aparenta. Sunt convins ca ai dreptate in ce priveste problema traducerii, esecul lamentabil al falsificarii aparentei apartenentei de gen prezentat de travestit nu este propriu travestirii, ci de-a dreptul apartenentei prin aparenta. Barbatul talamb si grobian ca “asa-s barbatii” e la fel de ridicol ca barbatul rujat si in fusta ca “asa-s femeile”. Nu-s. Ramane, bineinteles, larg deschisa, poate pentru totdeauna, problema interpretarii rezonabile a esentei individului in scriitura societatii.

    Spalatul ori calcatul n-au a face cu functia de barbat, nu cred ca poate exista fiinta matura incapabila sa-si poarte de grija, iar preferinta ori repulsia nu impune vre-o obligatie pentru ceilalti asa, pur si simplu. Totusi, cum va putea un barbat sa mangaie “precum” o mama ? Vezi bine cat se ascunde in comparativul-identificator, ori ase, ori ase, cum vrei s-o iei.

    Subscriu in totul la ultimele doua paragrafe, un fin diagnostic al incurcaturii sociale in care ne gasim.

  12. *LOL*
    Pina la urma, situatia este genial descrisa de expresia “incurcatura sociala” :-)

  1. [...] Familia din doua mame 26 4 2009 [...]

Am ceva de spus! »
    Daca nu ati mai comentat niciodata, comentariul dvs. va intra in moderare, unde va petrece in medie citeva ore. Dupa aprobarea primului comentariu, urmatoarele vor aparea direct, fara a mai intra in moderare.