Filosofia securitatii personale pe internet
Continut Platit
Acest articol nu este disponibil gratis.
Detalii mai jos :
Incepand de asta noapte am operat cateva modificari la modul in care Trilema livreaza articole. Sistemul cel nou e oarecum complex, asa ca sa-l explicam pe indelete.
Fiecare cititor (inteles in termeni de IP) poate citi cate trei articole diferite in fiecare zi (24 de ore). Odata cele trei epuizate, in locul articolului solicitat va primi o pagina care-i explica c-a depasit numarul de articole gratuite pe ziua respectiva, si-i ofera un link pentru mai multe detalii. In principiu eu scriu cam cate trei articole pe zi, plus-minus, asa incat ar trebui sa fie fix destul pentru a urmari Trilema in continuare fara probleme. De asemenea conversatiile n-ar trebui sa fie tulburate, cititorul poate lasa oricate comentarii doreste la cele trei articole pe care si le-a ales pentru ziua respectiva, si de asemenea poate citi de oricate ori pofteste comentariile lasate de altii. De notat ca termenul de 24 de ore curge subiectiv, functie de accesarile cititorului, nu exista o ora fixa pe server la care toata lumea isi reprimeste creditele.
Toate IP-urile noi (adica acele IP-uri care incarca pentru prima oara o pagina pe Trilema, de la introducerea acestui sistem) primesc un bonus de 24 de incarcari suplimentare. Asta inseamna ca pot incarca, pe langa cele 3 articole zilnice, inca 24 in total. Deci, citind azi 4, maine 10, poimaine 19 am ajuns la 0, si de-acum suntem limitati la cele 3 zilnice. De notat ca sistemul nu retine decat ultimele trei articole vizitate, si ca atare e posibil sa epuizati creditul incarcand doar 4 articole in ordine, 1,2,3,4,1,2,3,4 etc. In acest exemplu se uzeaza cate o unitate pe ciclu. De asemenea de notat ca odata plata realizata si creditul alocat sunteti identificat strict prin IP, daca ISP-ul aloca IP-ul dvs altcuiva tocmai ce v-a pagubit de niste incarcari suplimentare.
Paginile (precum de exemplu ), indecsii categoriilor (precum de exemplu http://polimedia.us/trilema/category/3-ani-experienta/) si arhivele (precum de exemplu http://polimedia.us/trilema/2010/08/) sunt accesibile fara restrictii, nefiind in nici un fel incluse in acest sistem.
Cititorii care nu doresc sa fie astfel limitati pot sa plateasca 5 euro, (puteti plati cu orice card Visa, nu-i nevoie sa aveti sau sa va faceti cont) in schimbul carora primesc 5000 de incarcari suplimentare. Avand in vedere ca la ora actuala Trilema are putin peste 1300 3000 de articole in total, 5000 de incarcari suplimentare ar trebui sa ajunga o vreme. Puteti de asemenea plati cu bitcoin : trimiteti un email care sa contina adresa dvs, dupa care trimiteti plata pe adresa 1JPvucRfu3ZzEvfBUQTJwsxMrZjeTqD6zR. Veti primi un numar de credite egal cu cantitatea de bitcoin trimisa x cursul BTCEUR x 1000.
Cititorii care nu doresc sa fie limitati dar nici nu doresc (sau nu pot, din orice motiv) sa plateasca in bani pot sa-si faca un cont pe fain, unde, dupa ce aduna 1000 de karma pot sa vanda 500 in schimbul incarcarilor suplimentare (specificati in email).
Cititorii care nu doresc nici sa fie limitati, nici sa plateasca si nici sa munceasca pot sa foloseasca un proxy, sa incarce Trilema de pe calculatorul prietenilor sau pe wireless-ul cafenelelor etcetera. Solutii sunt probabil multe, chiar daca m-ar mira sa merite.
In final, imi face placere sa anunt ca un numar de comentatori activi si inteligenti primesc 1000 de credite ex oficio. Lista, in ordine alfabetica : adi ; Anonimosu ; ByREV ; calmogen ; cipslim ; costin ; dAImon ; Diana Coman ; Dr.A ; F ; factor ; Florin ; Ionut ; krossfire ; Lucian ; Luka D ; Mari ; Marius ; McGogoo ; Mihai ; Porcul de York ; spyked. Lista ramane in principiu deschisa la dispozitia mea.
Uite ca pana la urma n-o fost chiar asa de complex. Sa ne auzim sanatosi dara. Pentru comentarii incercati aici.
Luni, 28 Decembrie 2009
Daca ar fi sa fac o gluma as da pe post de raspuns un slogan mai de demult: “viitorul suna bine”. Chestiunea e insa una extrem de serioasa si ceea ce e si mai important este faptul ca multi nu inteleg impactul actiunilor lor si ceea ce li se poate intampla - cu sau fara voia lor. In principiu pentru a conduce o masina inveti, sustii un examen - dar pe Internet poate intra oricine, oricand.
Luni, 28 Decembrie 2009
Este ca-i pervers ?
Luni, 28 Decembrie 2009
viitorul, la fel ca si trecutul, e al anonimilor!
Luni, 28 Decembrie 2009
@Mircea Pai nu de aceea exista in sociologie “efectul pervers” - si evident nu se refera la ce se gandeste lumea imediat. Insa da, sunt enorm de multe aspecte la care putini se gandesc. Multi sunt fericiti in necunoasterea lor.
Luni, 28 Decembrie 2009
@anonimAnonimitatea e de fapt o solutie proasta a problemei, din doua motive.
Primul este ca face interactiunea dificila. Asta e foarte grav, matrixul e perfect dispus sa iti dea orice ca sa renunti la interactiune, chiar si o iluzorie impresie de securitate : interactiunea e singura directie din care si-o poate lua, ocazional, peste bot. Gandeste-te pentru ilustratie cam care-i impactul asupra guvernului Chinei a unui dizident care e “anonim” in sensul ca sta ascuns undeva si nu spune nimanui ca el dizideaza, comparat cu impactul unei persoane care vorbeste cu toata populatia.
Al doilea este ca-i iluzorie. Tu crezi ca pentru spammerul mediu care a compromis un calculator si trimite de-acolo mail conteaza cat de putin care-i identitatea calculatorului respectiv ? Nu conteaza. Functia e tot ce conteaza.
@Loredana Intocmai.
Luni, 28 Decembrie 2009
Matricea e mai presus decat cenzura morala a eului.
Luni, 28 Decembrie 2009
Viitorul … pai in loc cu lumina si verdeata unde nici intristarea nici durerea ….
Luni, 28 Decembrie 2009
“Cu tăcerea le frigi chelea.” (proverb vechi jidovesc din Bîrlad)
Bun post.
Luni, 28 Decembrie 2009
@Mikael Eon Pai cam da, ca se gasesc in planuri diferite care nu se intretaie.
@Ionut Amin
@Marius Auzi, imi faci tu mie un joint sa am ce-mi pune-n chapeau acolo sus ?
Luni, 28 Decembrie 2009
@Mircea Cu plăcere :-) trimite-mi o poză la excentricdesign[at]gmail[dot]com.
Luni, 28 Decembrie 2009
Bun, apăi îți dai seama cum aproape de mi-a pleznit mie o venă în cap când l-am auzit pe individul ăla - să nu mă apuc să îi aplic epitete, că nu termin în noaptea asta -, pe numele lui de bădăran Kaspersky, spunând că viața privată nu are ce căuta pe Internet și suntem obligați să ne dăm cu pașaportul onlain pe saituri mâine poimâine.
Cum s-ar spune, apără-mă doamne de „prieteni”, doar de dușmani mă feresc și singur.
Luni, 28 Decembrie 2009
Kaspersky n-o fost niciodata prietenul nimanui. Cu siguranta nu al utilizatorilor de calculatoare.
Omul a construit o aplicatie de pierdut cicluri de procesor, bazata pe faptul ca o alta aplicatie, facuta sa umple spatiul pe disc functioneaza atat de prost, incat controlul asupra masinii blestemate apartine cel mult 50% proprietarului, si in rest aleator, oricui doreste.
Singurul beneficiu net pe care-l aduce “industria” de antivirusi e sa mascheze faptul ca
industriaCraposoft face produse atat de proaste, incat intr-o lume cat de cat sanatoasa era tot managementul la inchisoare si toti tehnicienii la spitalul de nebuni.Luni, 28 Decembrie 2009
bun, interesanta teorie, va fi probabil aplicata si la noi, ma gandesc ca pe la case mai mari, deja o fi cat de cat aplicata. pe mine insa nu ma ajuta cu nimic chestia asta, poate daca as obtine locuri de munca de la corporatii ca sa o aplic.
totusi, ma surpinde usurinta cu care poti obtine date pe internet. chestie pe care, eu personal, o consider foarte utila. dau numai doua exemple destul de recente:
primul e ceva in genul, ma suna cineva, numar necunoscut, nu raspund ca sa nu fie cumva fosta sau ceva. totusi, poate sa fie ceva angajator ori altceva. caut numarul, da, volskbank cluj, unitatea din marasti. bun.
al doilea suna cam asa: primesc mesaje diverse cu felicitari pe telefon, acum de sarbatori cu numere necunoscute agendei mele. unele se semneaza, altele nu. bun, iau din cele care se semneaza si le caut nume pe facebook sau hi5. in majoritatea cazurilor am gasit persoanele. ioaaa, asta era… aha, bun! :)
Luni, 28 Decembrie 2009
Iaste si ce zici tu, sigur ca da.
Marti, 29 Decembrie 2009
Nu stiu de unde s-a nascut ideea ca internetul ar fi un spatiu al libertatii. Odata cu nasterea Retelei apare, ce-i drept, un vast spatiu de simulare a libertatii. Toata istoria umanitatii insa e un lung sir de constrangeri, din ce in ce mai sofisticate si mai performante, asumate de oameni cu un singur scop - acela de a putea trai impreuna eliberandu-se totodata de povara celorlalti. Obiectivul e comunitatea si prezervarea ei; pretul platit e ridicarea in paralel a unui intreg esafodaj de iluzii care sa elibereze oamenii de povara reala care o reprezinta unii pentru altii.
Totul a fost construit in jurul mitului identitatii. Dupa caderea lui dumnezeu in dizgratie, identitatea e probabil singurul (si ultimul) mit care ne mai tine in picioare. Eu vad o continuitate perfecta intre dublarea fiecarei nasteri de atribuirea cate unui nume (apoi, a unui certificat de nastere si, in cele din urma, a unui cod numeric personal) si stabilirea unui sistem de coordonate pentru identificarea fiecarui utilizator al retelei (adresa IP si MAC, username si parola, etc). Sigur, nu mai e nevoie sa mergi sa inregistrezi masina de scris la militie, acum poti intra in Retea si cvasi-anonim, pe wireless-ul cafenelei din colt sau al vecinului de apartament. Peste tot lasi insa urme ale trecerii tale, iar urmele au prostul obicei de a ti-o lua intotdeauna inainte. De ce fugim anume? De propriile noastre urme? De faptul ca urmele trecerii noastre ajung in final sa fie mai importante ca noi insine pana la a ne inlocui pe de-a-ntregul, sau de realitatea - mult mai cruda - a faptului ca ne refuzam dreptul ca viata pe care o traim sa lase urme?
Identitatea e doar un mit. Ceea ce pare a ne defini - in propriii ochi sau in cei ai altora - e doar aparenta. Dacă nimeni nu e, in realitate, cel ce pare a fi? A fi presupune, spre deosebire de a nu fi, un conflict interior din care fiinta ta se hraneşte. Tocmai ceea ce nu parem a fi ne defineste cu adevarat - metafzica propriei persoane, abisul naste aparenta din care suntem plamadiţi. Cu toate ca dincolo de aparente nu se poate trece (orice dedesubt devenind automat aparenta), asta nu revine la a nega faptul ca dincolo exista intotdeauna ceva ascuns, un mai-mult-decat-se-vede.
Internetul pare un spaţiu al libertăţii nu pentru ca te pune fata-in-fata cu un Celalalt adevărat, ci tocmai pentru ca permite re-crearea Celuilalt dupa un model propriu, in fapt, numai tie. Internetul - ca medium - e un simplu trafic de imagini. Imaginea mea (in speta, ceea ce scriu) devine mai importanta decat mine, inlocuindu-ma cu atat mai mult cu cat ma incred mai tare in ea ca avand puterea sa ma reprezinte.
Asadar, a semna cu propriul nume revine la a tine mortis la ideea ca imaginea mea (numele, sexul, profesia, textul scris, imaginile alese, etc.) sunt reprezentative pentru cel ce sunt. Sigur ca, pana la urma, si un nickname e la fel de nociv ca numele adevarat, numai ca ne da cel putin iluzia unei scapari din chingile identitatii. Identitatea e o specie de monopol asupra propriei fiinte, ceea ce e corect (tehnic vorbind), dar nu e bine. Tocmai pentru ca sunt, imi permit sa fiu orice si oricine. Nota bene: nu cineva (anume), ci oricine. Nu in numele meu, desigur. Numele nu mi l-am ales singur, deci nu-i in realitate al meu, metafizic vorbind; nu-mi permit prin urmare sa-l incarc cu false identitati. Insa am tot dreptul sa fiu un anonim - evident, in numele a ceea ce sunt, iar nu in numele celui care sunt (si care pare a ma defini cu totul, ca fiinta).
De ce anonim? Pentru ca, departe de a poza in altcineva, departe de a uzurpa o alta identitate, a fi anonim inseamna un refuz al principiului identitatii. Identitatea e rana urita a sufletului nostru, felul in care am fortat sufletul sa se arate si sa ia un chip de care nu mai poate, apoi, scapa. Cu alte cuvinte, a-ti asuma o identitate revine la a-ti folosi fiinta impotriva ei insasi, silind-o sa fie ceva, ca si cum fiinta n-ar fi, pur si simplu. In ultima instanta, identitatea e pecetea pusa pe pactul cu diavolul. Diavolul nu se vede, nu are chip, nu poate fi “prins” decat in oglinda. El ia intotdeauna chipul cuiva, necesitand alaturi prezenta unuia care, privindu-l, sa-l recunoasca imediat in acel chip furat, siesi strain. Aceasta “intrupare” intr-o identitate anume e tocmai Principiul Răului. O imagine devine malefica din momentul in care i ne incredintam cu totul, adica din momentul in care imaginea devine reprezentativa şi credibila, inlocuind in cele din urma lucrul sau persoana reprezentata.
Tinem sub control frica de a nu fi prin simpla inchipuire ca suntem cineva anume. Pana la urma va trebui sa ne hotăram daca vietii însasi i se poate atribui o fată, un nume, un cod numeric sau un cod de bare. Altfel vom deveni asemenea vitelor - domesticiti si supusi acelora care ne vor injecta sub piele chip-ul fatal al identitatii, sursa ignobila a deprecierii existentei umane.
In rest, orice persoana ramane atacabila, dar pentru asta nu identitatea e de vina. Ea e doar mijlocul prin care un asemenea atac la adresa persoanei poate fi implinit. Cu toate astea, folosirea obstinata a oricarui mijloc risca sa-l transforme in scop de sine statator. Ma astept, deci, ca identitatea sa devina din simpla arma, insusi principiul razboiului. Vom sti asta atunci cand ni se va spune, cu candoare si fara menajamente, ca existenta noastra e o simpla eroare de programare care trebuie, evident, corectata. Corectia a inceput demult, fara indoiala, din pur avant umanist. Doar ca nimeni n-a avut pana acum curajul, inconstienta, sau inteligenta diabolica de a specula caracterul profund inuman al proiectului umanist. Abia cand omul va fi devenit o simpla schita pe hartie vom sti daca intr-adevar operatia de deducere a umanului din inuman e una cu sau fara rest. Daca extragerea aceasta va da cu rest, se va pune problema ce facem cu el. Fie restul e fara rost si trebuie eliminat, sters, anulat, rotunjit sau cumva bagat sub pres, fie toata sarada asta antropomatematica e o inselatorie si o pierdere de timp.
Marti, 29 Decembrie 2009
mmm, bunicel ca eseu. note de subsol? bibliografie?
hai ca am citit pe ziua de azi; la piscina! :)))
Miercuri, 14 Aprilie 2010
pai cum sa para viitorul ?
Sigur, bineinteles - cel putin acum avem certitudini ! :)