Loialitatea
Continut Platit
Acest articol nu este disponibil gratis.
Detalii mai jos :
Incepand de asta noapte am operat cateva modificari la modul in care Trilema livreaza articole. Sistemul cel nou e oarecum complex, asa ca sa-l explicam pe indelete.
Fiecare cititor (inteles in termeni de IP) poate citi cate trei articole diferite in fiecare zi (24 de ore). Odata cele trei epuizate, in locul articolului solicitat va primi o pagina care-i explica c-a depasit numarul de articole gratuite pe ziua respectiva, si-i ofera un link pentru mai multe detalii. In principiu eu scriu cam cate trei articole pe zi, plus-minus, asa incat ar trebui sa fie fix destul pentru a urmari Trilema in continuare fara probleme. De asemenea conversatiile n-ar trebui sa fie tulburate, cititorul poate lasa oricate comentarii doreste la cele trei articole pe care si le-a ales pentru ziua respectiva, si de asemenea poate citi de oricate ori pofteste comentariile lasate de altii. De notat ca termenul de 24 de ore curge subiectiv, functie de accesarile cititorului, nu exista o ora fixa pe server la care toata lumea isi reprimeste creditele.
Toate IP-urile noi (adica acele IP-uri care incarca pentru prima oara o pagina pe Trilema, de la introducerea acestui sistem) primesc un bonus de 24 de incarcari suplimentare. Asta inseamna ca pot incarca, pe langa cele 3 articole zilnice, inca 24 in total. Deci, citind azi 4, maine 10, poimaine 19 am ajuns la 0, si de-acum suntem limitati la cele 3 zilnice. De notat ca sistemul nu retine decat ultimele trei articole vizitate, si ca atare e posibil sa epuizati creditul incarcand doar 4 articole in ordine, 1,2,3,4,1,2,3,4 etc. In acest exemplu se uzeaza cate o unitate pe ciclu. De asemenea de notat ca odata plata realizata si creditul alocat sunteti identificat strict prin IP, daca ISP-ul aloca IP-ul dvs altcuiva tocmai ce v-a pagubit de niste incarcari suplimentare.
Paginile (precum de exemplu ), indecsii categoriilor (precum de exemplu http://polimedia.us/trilema/category/3-ani-experienta/) si arhivele (precum de exemplu http://polimedia.us/trilema/2010/08/) sunt accesibile fara restrictii, nefiind in nici un fel incluse in acest sistem.
Cititorii care nu doresc sa fie astfel limitati pot sa plateasca 5 euro, (puteti plati cu orice card Visa, nu-i nevoie sa aveti sau sa va faceti cont) in schimbul carora primesc 5000 de incarcari suplimentare. Avand in vedere ca la ora actuala Trilema are putin peste 1300 3000 de articole in total, 5000 de incarcari suplimentare ar trebui sa ajunga o vreme. Puteti de asemenea plati cu bitcoin : trimiteti un email care sa contina adresa dvs, dupa care trimiteti plata pe adresa 1JPvucRfu3ZzEvfBUQTJwsxMrZjeTqD6zR. Veti primi un numar de credite egal cu cantitatea de bitcoin trimisa x cursul BTCEUR x 1000.
Cititorii care nu doresc sa fie limitati dar nici nu doresc (sau nu pot, din orice motiv) sa plateasca in bani pot sa-si faca un cont pe fain, unde, dupa ce aduna 1000 de karma pot sa vanda 500 in schimbul incarcarilor suplimentare (specificati in email).
Cititorii care nu doresc nici sa fie limitati, nici sa plateasca si nici sa munceasca pot sa foloseasca un proxy, sa incarce Trilema de pe calculatorul prietenilor sau pe wireless-ul cafenelelor etcetera. Solutii sunt probabil multe, chiar daca m-ar mira sa merite.
In final, imi face placere sa anunt ca un numar de comentatori activi si inteligenti primesc 1000 de credite ex oficio. Lista, in ordine alfabetica : adi ; Anonimosu ; ByREV ; calmogen ; cipslim ; costin ; dAImon ; Diana Coman ; Dr.A ; F ; factor ; Florin ; Ionut ; krossfire ; Lucian ; Luka D ; Mari ; Marius ; McGogoo ; Mihai ; Porcul de York ; spyked. Lista ramane in principiu deschisa la dispozitia mea.
Uite ca pana la urma n-o fost chiar asa de complex. Sa ne auzim sanatosi dara. Pentru comentarii incercati aici.
Luni, 21 Decembrie 2009
Follow the White Rabbit. http://www.abeautifulrevolution.com/photos/uncategorized/2008/07/21/follow.gif
Show me the way, master.
Luni, 21 Decembrie 2009
Pe de alta parte sa zicem ca esti unul care esti profund moral, si vezi ca telul spre care te duci e 100% bun, si vrei sa iei si prostii cu tine sa-i salvezi. Dar fereasca sfantul sa te pui cu prostul la discutie (mai ales impotriva). Si-atunci nu-i mai bine sa-l lasi sa creada ca-i bizon, sa te urmeze, si sa-l duci la izvor fara ca el macar sa afle vreodata c-o fost pacalit intru mantuire… casazicasa ?
Marti, 22 Decembrie 2009
@flcb
Pot gasi numeroase motive unuia oneros, dar nu inteleg de ce un om profund moral si-ar propune vreodata sa-i salveze pe “prostii” ? Poate ne lamuresti ..
Marti, 22 Decembrie 2009
@Flaviu L. Comănescu-Balla Nu, si nici intr-un caz. Ceea ce propui tu e profund imoral. Nu doar pentru ca se bazeaza pe o minciuna, ci mai ales pentru ca inventeaza ceea ce pe bursa se numeste hazard moral.
Ajungerea e destinata celor ce-o merita, nu celor ce ar avea nevoie de ea.
@Dr.A Varsta frageda ?
Marti, 22 Decembrie 2009
textul acesta e dedicat Partidului National Liberal ?
Marti, 22 Decembrie 2009
loialitatea este un lucru foarte important pentru personalitatea unui om,doar ca unii o au iar altii nu,aici se vede ce oameni vad mai departe si ce oameni nu fac acest lucru…
Marti, 22 Decembrie 2009
dar oaia cum isi poate da seama la nivelul ei de inteleigenta daca magarul e clar-vazator…? daca e bizon, e clar, e pierdut. dar oaia?
Marti, 22 Decembrie 2009
@Don Ted Pai nu-i adresat nimanui anume, stii cum e in blogosfera, cine se simte.
@Mikael Eon Grele intrebari pui tu mikaeleoane…
Marti, 22 Decembrie 2009
nu e vorba de loialitate, ci de interes, atunci cand te dai pe mana altcuiva. a imprumuta pentru o clipa simtul vazului de la cel care vede e o decizie rationala, subsumata unui scop precis si limitat in timp. in contrast cu simpla urmare a cuiva, conditionata de scopul urmarit, loialitatea presupune o aderenta _emotionala_ neconditionata la o alta persoana, creditata nu pentru a beneficia de simturile sale (mai bune sau nu) ci pentru disponibilitatea sa, manifestata ca incredere, sustinere si protectie.
loialitatea presupune deci o disponibilitate a partilor una fata de cealalta. chiar in relatia dintre suveran si supus loialitatea e de ambele parti, atat cat exista (adica pana cand una din parti o incalca).
a fi disponibil e o calitate rara, care implica acceptarea unei situari pur obiectuale fata de celalalt, adica increderea fi alaturi de cineva care face abstractie de vulnerabilitatile si lipsurile tale, nefiind de aceea tentat nici sa profite de ele, nici sa le suplineasca cu de la sine putere. spre deosebire deci de o relatie circumstantiala de subordonare sau de colaborare, loialitatea se defineste prin absenta fricii de celalalt.
devotamentul e intr-adevar orb, dar in acest caz orbirea nu e un defect sau o lipsa ci o calitate, pentru ca survine numai in contextul acestei loialitati, fiind tocmai ceea ce previne derapajul loialitatii inspre o conditionare a relatiei (e.g., subordonare sau manipulare).
se pune problema, evident, daca loialitatea serveste la ceva, sau cuiva anume. raspunsul e negativ, dupa parerea mea, loialitatea decurgand in mod natural din calitatea de obiect a subiectilor. motivul pentru care loialitatile se destrama la un moment dat este faptul ca, pana la urma fiecare om se incapataneaza sa vada, adica sa redevina subiect.
insa toate marile pasiuni umane, chiar cele care au dus la realizari si progrese insemnate, isi au resortul in calitatea de lucru a omului. atata timp cat omul se vede pe sine ca lucru, intelege mai bine natura si relationeaza de pe picior de egalitate cu semenii sai, fiind mai liber in visurile sale; atunci cand redevine subiect, omul se simte constrans sa-si realizeze visele si adesea incremeneste in proiect. aceasta este forma prin care statutul omului de lucru-intre-lucruri incepe sa-l bantuie ca o stafie. si poate ca singurul nostru vis adevarat - care nu poate fi implinit mai mult decat este deja - este statutul de obiect.
atat obiectivitatea cat si subiectivitatea sunt extensii ale obiectualitatii noastre funciare. obiectivitatea distruge obiectul, iar subiectivitatea ii neaga sau ii relativizeaza existenta. insa singura loialitate de care suntem capabili pana la capat este cea fata de calitatea reflexiva a omului de obiect, de lucru in, prin si pentru sine insusi.
Marti, 22 Decembrie 2009
Cred ca introduci o opozitie nesustenabila, loialitate-interes. Sigur ca loialitatea este un comportament bazat pe interes, si sigur ca-i destul de vechi incat sa functioneze pe filiere mai primitive (emotionale daca asa preferi sa le numesti) decat ratiunea asta novo-corticala. Cele doua nu pot deci sta in opozitia in care le pui, in primul rand pentru ca nu sunt de aceeasi natura, loialitatea fiind un comportament, iar interesul o masura, si in al doilea rand pentru ca loialitatea decurge din interes.
In nici un fel nu este conditionata in practica loialitatea de reciprocitate, destui conducatori buni au fost urmati in pofida unui total dispret pentru “popor”, si destui conducatori complet patrunsi de iubire si preocupare pentru “popor” au sfarsit sfasiati in piata.
Loialitatea nici intr-un fel nu se defineste ca absenta fricii, e plina istoria de contraexemple, de fapt se cunoaste in forma scrisa ca iubirea si frica fata de conducator au sanse aproximativ egale sa produca loialitate. Loialitatea survine din frica de viitor, si tocmai de aceea diverse regimuri antipopulare, de la nazisti si stalinisti pana la ceausisti si americanii contemporani se straduiesc atat de mult sa creeze o cat mai ampla frica de viitor.
Loialitatea serveste, fara indoiala, la ceva, pentru ca nu exista dasein in totalitate ineficient. Chestia e ca serveste strict in functie de meritele, capacitatile, interesele scl ale liderului, in anumite cazuri serveste modernizarii (Mustafa Kemal) in altele descoperirii (Columb) in altele distrugerii (etc).
Cat despre ultimele 2 paragrafe, poezie pura, filosofie pura, sa traiesti. Subscriu.
Miercuri, 23 Decembrie 2009
De ce mi se pare că dizertaţia ta este eluzivă? Probabil, pentru că este…:)
Miercuri, 23 Decembrie 2009
de multe ori loialitatea este bazata pe o forma de interes,de aceea multi oameni doar spun ca sunt loiali,dar au un interes defapt.
Miercuri, 23 Decembrie 2009
De mult am in minte imaginea a 100 de soldati din prima linie care se reped inainte cu strigat de lupta atunci cand un gradat le striga “Inainteeee”. Stateam si ma gandeam cum nu m-as potrivi deloc intr-un asemenea sir. De ce? Pai… intorcand situatia pe toate partile as fi avut 99% sanse sa predau bocancii in nenumarate feluri. Si-atunci prima mea prioritate ar fi fost sa slobozesc un plumb intre ochii aluia de mi-a urlat “Inainteeee” numa ca sa-i arat ca se poate si inapoi. Chestie care probabil ca intr-o fractiune de secunda pana cand creierul lui ar fi deconectat de tot, i-ar fi dat cu virgula si i-ar fi ucis si asteptarile. Ce as fi pierdut eu ? Nimic. Se schimba doar densitatea maroniului in care oricum m-as fi inecat. Iertaciune va rog pentru asemenea fabulatii paranoide in prag de Craciun insa chestia asta cu loialitatea.. yo chiar cred ca trebuie bine inteleasa. Una-i gandirea colectiva constructiva si alta-i sa faci parte din efectul de turma. Treaba are radacini prea adanci adanci ca sa poata fi pusa pe tapet in putine cuvinte. Cred.
Miercuri, 23 Decembrie 2009
e clar ca operam cu reprezentari diferite ale loialitatii, dar pana la urma asta e tema postarii de fata.
eu nu cred ca loialitatea e un comportament, chiar daca un comportament loial este ceea ce decurge din loialitate. loialitatea e un sentiment, iar sentimentele nu sunt de natura a coagula adepti, creand chiar rivalitate intre cei ce le impartasesc. de exemplu, loialitatea din cadrul unei prietenii exista atata timp cat uneste doi oameni, incepand a se disipa pe masura ce numarul prietenilor se inmulteste. nu cred, de pilda, in “loialitatea” nascuta intr-un cerc de prieteni.
numai ideile, in calitatea lor de constructe rationale, pot produce o agregare a constiintelor in jurul lor. orice miscare de masa, de pilda un cult religios al unui lider carismatic, un partid politic sau un curent cultural, castiga adepti nu prin aderenta la liderul respectiv, ci la ideile sale. asa se intampla si in cazul regimurilor tiranice. nu loialitatea fata de tiran ii tine uniti pe suporterii sai cei mai ferventi, ci increderea in idealurile promovate de acesta.
e adevarat ca si ideile pot suscita “sentimente”, dar sentimentele iscate ca reactii la o idee sunt de fapt re-sentimente, adica nu afecte primare ci reactii - sentimente re-active. acestea nu pot genera loialitate ci, cel mult, aderenta si complianta la un ideal. loialitatea n-are nimic de-a face cu idealul - ea pur si simplu exista (sau nu). nu are obiect. mai mult, in momentul in care adopta un obiect loialitatea, care exprima o compatibilitate fundamentala, se transforma intr-un tip oarecare de aderenta, ca si cum un copil ramas fara familie sfarseste prin a fi adoptat pentru a supravietui.
Miercuri, 23 Decembrie 2009
Pai si atunci punctual sa te intreb, lumea, de exemplu, sefi de BoB-uri, pe decembrie 20, 1989, credeau in idealurile reprezentate de Ceausescu ? Ce idealuri, anume ?
Loialitatea e un comportament, tot asa cum iubirea e un comportament, tot asa cum ragaiala e un comportament, sunt franturi invatate de specia umana, scrise intr-un nivel ulterior al prajiturii numite sistem nervos decat reflexele, si anterior gandirii. A le ridica la rang de transcedenta e cam la fel de bizar cum este si agatarea de-un om barbos din cer.
Miercuri, 23 Decembrie 2009
ai ales cel mai bun exemplu. doar nu crezi ca cineva ii putea fi loial lui ceausescu. omul asta era antiteza a tot ce se poate numi carismatic. de la bun inceput a fost folosit ca un om de paie, dar cu valoare de simbol - omul simplu, muncitor, cu ambitia puterii. intruchipand puterea absoluta, acestei imagini ii erau de fapt loiali sefii BoB-urilor. ei respectau ideea Conducatorului, si aceasta idee o proslaveau cu orice ocazie. “ceausescu” devenise un simplu substantiv comun.
eu continui sa cred ca behaviorismul a fost o gluma proasta. ca iubirea nu e un comportament o dovedeste dorul si jalea. abia cand ii lipseste obiectul iubirea devine ea insasi. la fel e si cu loialitatea fata de cineva. esti loial cuiva abia atunci cand, acesta disparand, poti sa-i tii locul. e placerea de a fi alaturi de cineva de care nu ai nevoie, la drept vorbind, si pe care nu trebuie sa-l urmezi pentru ca ii esti asemenea.
Miercuri, 23 Decembrie 2009
Ei dar uite ca i-au fost, puiule. I-au fost. Sa fi vazut tu drame de loialitate, acu douaji de ani.
Dorul si jalea nu dovedesc mai mult decat dovedeste lipsa tigarilor. Ai vazut-o pe aia ? Ce-i, tot transcendenta ?
Sambata, 26 Decembrie 2009
I work for money. You want loyalty? Get a dog.
Sambata, 26 Decembrie 2009
Spoken like a true Mircea Popescu.
Marti, 16 Februarie 2010
te asteptam pe
http://poetcontemporan.weebly.com/
cu materiale daca vrei sa apara si la noi!
o zi frumoasa
Marti, 16 Februarie 2010
Bine draga. Sa-ti dau la schimb o adresa unde sa trimiti de-ale gurii daca vrei sa mananc si eu, sau mai bine un loc unde imi poti trimite masini, daca vrei sa conduc si eu ?
Luni, 31 Mai 2010
Iar dacă unul din mulţime va încerca să se sustragă şi să-ţi urmeze calea, cei mulţi vor spune că eşti mândru, că-i crezi limitaţi, că nu-i respecţi, etc.
Luni, 31 Mai 2010
să-şi urmeze calea în loc de să-ţi
Luni, 31 Mai 2010
Pai asa vor si spune. Ba chiar, minune, chiar asa si spun.
Nu c-ar interesa pe cineva, da’ ei spun.