Misteriosul mitochondrion
Continut Platit
Acest articol nu este disponibil gratis.
Detalii mai jos :
Incepand de asta noapte am operat cateva modificari la modul in care Trilema livreaza articole. Sistemul cel nou e oarecum complex, asa ca sa-l explicam pe indelete.
Fiecare cititor (inteles in termeni de IP) poate citi cate trei articole diferite in fiecare zi (24 de ore). Odata cele trei epuizate, in locul articolului solicitat va primi o pagina care-i explica c-a depasit numarul de articole gratuite pe ziua respectiva, si-i ofera un link pentru mai multe detalii. In principiu eu scriu cam cate trei articole pe zi, plus-minus, asa incat ar trebui sa fie fix destul pentru a urmari Trilema in continuare fara probleme. De asemenea conversatiile n-ar trebui sa fie tulburate, cititorul poate lasa oricate comentarii doreste la cele trei articole pe care si le-a ales pentru ziua respectiva, si de asemenea poate citi de oricate ori pofteste comentariile lasate de altii. De notat ca termenul de 24 de ore curge subiectiv, functie de accesarile cititorului, nu exista o ora fixa pe server la care toata lumea isi reprimeste creditele.
Toate IP-urile noi (adica acele IP-uri care incarca pentru prima oara o pagina pe Trilema, de la introducerea acestui sistem) primesc un bonus de 24 de incarcari suplimentare. Asta inseamna ca pot incarca, pe langa cele 3 articole zilnice, inca 24 in total. Deci, citind azi 4, maine 10, poimaine 19 am ajuns la 0, si de-acum suntem limitati la cele 3 zilnice. De notat ca sistemul nu retine decat ultimele trei articole vizitate, si ca atare e posibil sa epuizati creditul incarcand doar 4 articole in ordine, 1,2,3,4,1,2,3,4 etc. In acest exemplu se uzeaza cate o unitate pe ciclu. De asemenea de notat ca odata plata realizata si creditul alocat sunteti identificat strict prin IP, daca ISP-ul aloca IP-ul dvs altcuiva tocmai ce v-a pagubit de niste incarcari suplimentare.
Paginile (precum de exemplu ), indecsii categoriilor (precum de exemplu http://polimedia.us/trilema/category/3-ani-experienta/) si arhivele (precum de exemplu http://polimedia.us/trilema/2010/08/) sunt accesibile fara restrictii, nefiind in nici un fel incluse in acest sistem.
Cititorii care nu doresc sa fie astfel limitati pot sa plateasca 5 euro, (puteti plati cu orice card Visa, nu-i nevoie sa aveti sau sa va faceti cont) in schimbul carora primesc 5000 de incarcari suplimentare. Avand in vedere ca la ora actuala Trilema are putin peste 1300 3000 de articole in total, 5000 de incarcari suplimentare ar trebui sa ajunga o vreme. Puteti de asemenea plati cu bitcoin : trimiteti un email care sa contina adresa dvs, dupa care trimiteti plata pe adresa 1JPvucRfu3ZzEvfBUQTJwsxMrZjeTqD6zR. Veti primi un numar de credite egal cu cantitatea de bitcoin trimisa x cursul BTCEUR x 1000.
Cititorii care nu doresc sa fie limitati dar nici nu doresc (sau nu pot, din orice motiv) sa plateasca in bani pot sa-si faca un cont pe fain, unde, dupa ce aduna 1000 de karma pot sa vanda 500 in schimbul incarcarilor suplimentare (specificati in email).
Cititorii care nu doresc nici sa fie limitati, nici sa plateasca si nici sa munceasca pot sa foloseasca un proxy, sa incarce Trilema de pe calculatorul prietenilor sau pe wireless-ul cafenelelor etcetera. Solutii sunt probabil multe, chiar daca m-ar mira sa merite.
In final, imi face placere sa anunt ca un numar de comentatori activi si inteligenti primesc 1000 de credite ex oficio. Lista, in ordine alfabetica : adi ; Anonimosu ; ByREV ; calmogen ; cipslim ; costin ; dAImon ; Diana Coman ; Dr.A ; F ; factor ; Florin ; Ionut ; krossfire ; Lucian ; Luka D ; Mari ; Marius ; McGogoo ; Mihai ; Porcul de York ; spyked. Lista ramane in principiu deschisa la dispozitia mea.
Uite ca pana la urma n-o fost chiar asa de complex. Sa ne auzim sanatosi dara. Pentru comentarii incercati aici.
Luni, 30 Martie 2009
Această postare trebuie citită cu foaia şi cu pixul alături… N-am fost tare niciodată ma materia asta, dom’ profesor, aşa că dacă iau măcar un 5 sunt tare mulţumit…
Luni, 30 Martie 2009
Stiam de mitocondrii ca fiind furnace-ul celulei, caz doar-am invatat la biologie intr-a 5-a parca, dar care are ADN-ul propriu, habar n-am avut. Tre’ sa verific chestia asta, e teribil de interesanta.
Dar am inteles altceva: de ce isi considera evreii linia dupa mama - mitocondria! Si eu care credeam ca-i din cauza ca nu se stie niciodata cine-i taicul.. :D
Luni, 30 Martie 2009
Eu evitai sa comentez , pentru ca simtii ca ma depaseste un pic si am nevoie si de imagini explicative .
Luni, 30 Martie 2009
Lucrurile sunt chiar mai simple decat par, dragii mei cristian & ri. Nu stiu de ce aveti reactia asta de spaima fata de anumite notatii abstracte, probabil de la incompetenta ciobanilor deghizati in profesori de liceu, dar, totusi, sunt doar semne. Nu musca.
Si dincolo de ele, povestea curge.
Luni, 30 Martie 2009
Eu am vazut un documentar pe discovery
Luni, 30 Martie 2009
mitocondria asta mă depașește.
Luni, 30 Martie 2009
1. stii ca s-a filmat recent procesul de infectare HIV, nu? ei bine, ce-ar fi sa facem noi doi un vaccin impotriva mitocondriei? putem publica rezultatul in dictionarul tau. mitocondria o inlocuim cu o microbutelca de fermentat tarate, care va produce bere.
2. eu nu cred ca mitocondria vine de greaca. mai degraba, este un mit cu coada si draperii. cred ca de-asta se si sperie lumea: “asta o face pe desteptu’, cu limbi straine”
Luni, 30 Martie 2009
Whoaaa, duuuude. And I haven’t even smoked anything.
Mitocondriile sunt insurance police-urile celor care ne-au creat dupa chipul si asemanarea lor. :P
OK, now I smoked something.
Luni, 30 Martie 2009
@zamo : da de ce sa nu o inlocuim cu o oala de facut zama :D
@catalin : popec0k ? :D
Luni, 30 Martie 2009
is that a random sequence of characters?
Luni, 30 Martie 2009
Rezultatul unor maimute batand in tastaturile capului meu.
Luni, 30 Martie 2009
Cam asa si la mine. :P
Luni, 30 Martie 2009
Poate părea într-adevăr surprinzător că există în corpul uman ceva ce nu e codificat de ADN-ul nuclear (recte, ADN-ul mitocondrial), dar asta numai pentru că suntemobişnuiţi să privim nucleul drept un centru de putere.
Structurile proteice ale mitocondriei sunt în mare parte codificate totuşi de ADN-ul nuclear, nu de cel mitocondrial, care rămâne responsabil în principal cu codificarea anumitor enzime specifice lanţului energetic (implicate în procesul de fosforilare oxidativă), servind totodată şi ca sursă de copiere a ARN-ului mitocondrial de transport şi a celui ribozomal, de asemenea specifice activităţii mitocondriei. Spre deosebire de ADN-ul nuclear, cel mitocondrial conţine numai exoni, adică numai secvenţe de nucleotide care codifică proteine (adică nu include porţiuni necodante - aşa numitul “junk DNA”, care oricum nu e tocmai de lepădat). Deci ADN-ul mitocondrial e ultraspecific şi ultraesenţializat, menit să asigure strict funcţia mitocondriei şi nu supravieţuirea sau autonomia ei.
(Există ce-i drept speculaţii imposibil de cercetat, cum că mitocondria ar fi fost cu mult mai autonomă - în ipoteza că era la început un organism străin, acceptat celular din raţiuni de simbioză - dar cu timpul toate genele “structurale” ale mitocondriei au fost transferate ADN-ului nuclear, mitocondria reţinând numai materialul genetic specific funcţiilor sale. Oricât de greu de cercetat ar fi o asemenea aserţiune, în ipoteza plauzibilităţii sale putem totuşi să ne întrebăm dacă acest proces de “centralizare” s-a încheiat sau continuă încă. În orice caz, există precedente - retrovirusurile “se înscriu” în codul nostru genetic de sute de ani, transferându-şi informaţia genetică în ADN-ul nuclear al multor specii cu consecinţe - şi din motive - încă prea puţin înţelese.)
Deşi, din aceste motive, funcţia mitocondriei scapă controlului celular, structural ea este pe deplin integrată celulei. Dată fiind importanţa funcţiei sale energetice, mi se pare normal ca mitocondria să aibă o oarecare autonomie de funcţionare, pentru că în situaţii de criză energetică (i.e., scăderea disponibilităţii de oxigen celular) mitocondria nu trebuie să depindă de resurse centrale pentru a debloca situaţia, pentru că altfel criza s-ar amplifica automat (lipsa de oxigen ar trebui compensată printr-un stress oxidativ şi mai intens, deci printr-un consum încă şi mai mare de oxigen).
Deci eu nu m-aş grăbi cu ipoteza “joint”-ului (no pun intended ;) ). În primul rând, noi încă nu ştim ce e infecţia şi de ce apare ea. Avem o viziune încă foarte primitivă despre ce înseamnă agresiune şi de aceea nu putem pricepe ce este într-adevăr un pericol real, o agresiune adevărată, versus o simplă proiecţie a minţii noastre bazată pe temerile noastre apocaliptice. Blamăm microbii (că sunt virusuri sau bacterii) şi paraziţii (ciuperci sau alte microorganisme) pentru tot felul de chestii care nu ştim dacă li se datorează cu adevărat sau dacă ele sunt doar un simptom - degetul pe care natura îl îndreaptă spre noi pentru a ne semnala o funcţionare defectuoasă în raport cu noi înşine şi cu lumea.
Mai degrabă tind să cred că procesul a fost invers, adică mitocondriile sunt structuri pe care organismul le-a diferenţiat şi autonomizat progresiv pentru propria sa securitate energetică.
În ceea ce priveşte ideea invadării eucariotelor de către procariote, mi se pare o povestire mitică mai degrabă decât ceva serios. Dacă eucariotele au avut nevoie de invazia unor forme inferioare ca să se dezvolte ca formă de viaţă, atunci de ce au mai apărut? Iar dacă invazia chiar a avut loc, atunci aş zice că, într-un fel, organismul uman îşi “produce” el însuşi agresorii, prin expunerea permanentă a slăbiciunilor şi vulnerabilităţilor sale. Aceasta nu este deloc o formă de sacrificiu ci dimpotrivă, e un semn de putere.
Eu sunt de multă vreme de părere că orice simbioză e în fapt o formă de inter-parazitism. Din păcate însă, paraziţii ne sperie prea mult ca să-i putem judeca la rece - am vrea să fie cel puţin saprofiţi, dacă nu chiar simbionţi. Însă în realitate parazitul cel mai mare e chiar omul. Prea mare pentru mica sa lume…
Marti, 31 Martie 2009
Excelenta observatia despre centrul de putere.
Miza articolului meu era in fapt tocmai spargerea acestei ideologii subiacente actului stiintific, nascuta (cred) undeva in Franta lui Napoleon, vazand statul drept miezul intregii lumi, si deci neaparat toata lumea, si deci toate partile ei, organizata la fel ca statul. O pretentie de universalitate remarcabila pentru un regim care n-a supravietuit o generatie.
In fapt, corpul omului nu este nici pe departe obiectul perfect controlat de-un centru, compus din parti perfect controlate de centrele lor. Nici pe departe.
Iar aceasta imixtiune ideologic-politica in treburile stiintei imi pare cu mult mai grava decat orice incercari religioase, rudimentare si sortite ridicolului prin insasi inabilitatea lor manifesta, cu atat mai mult cu cat primele sunt mai usor de ascuns, si dificil de perceput, pentru omul de stiinta mediu.
Marti, 31 Martie 2009
“Iar aceasta imixtiune ideologic-politica in treburile stiintei imi pare cu mult mai grava decat orice incercari religioase, rudimentare si sortite ridicolului prin insasi inabilitatea lor manifesta, cu atat mai mult cu cat primele sunt mai usor de ascuns, si dificil de perceput, pentru omul de stiinta mediu.”
în fapt, în orice a observat omul până acum de la măruntele celule până la enormii quasari, există un interes, o voinţă. ştiinţa încearcă să inducă oamenilor ideea că nu ar fi vorba de o voinţă, ci de o simplă întâmplare.
Miercuri, 22 Aprilie 2009
… mistere, mistere…
Stiinta incearca sa le explice. Cautam motive ca sa credem sau ca sa nu credem. Unii cauta o solutie. Unii cauta o noua sansa. Unii profita de cautarile celorlalti…
Nu demult am primit o carte despre Aloe vera. Despre vindecari miraculoase si stiinte care incearca sa le explice.
Nu am inteles prea mare lucru.
Ma poate ajuta cineva?