Jumatate de intelegere
Continut Platit
Acest articol nu este disponibil gratis.
Detalii mai jos :
Incepand de asta noapte am operat cateva modificari la modul in care Trilema livreaza articole. Sistemul cel nou e oarecum complex, asa ca sa-l explicam pe indelete.
Fiecare cititor (inteles in termeni de IP) poate citi cate trei articole diferite in fiecare zi (24 de ore). Odata cele trei epuizate, in locul articolului solicitat va primi o pagina care-i explica c-a depasit numarul de articole gratuite pe ziua respectiva, si-i ofera un link pentru mai multe detalii. In principiu eu scriu cam cate trei articole pe zi, plus-minus, asa incat ar trebui sa fie fix destul pentru a urmari Trilema in continuare fara probleme. De asemenea conversatiile n-ar trebui sa fie tulburate, cititorul poate lasa oricate comentarii doreste la cele trei articole pe care si le-a ales pentru ziua respectiva, si de asemenea poate citi de oricate ori pofteste comentariile lasate de altii. De notat ca termenul de 24 de ore curge subiectiv, functie de accesarile cititorului, nu exista o ora fixa pe server la care toata lumea isi reprimeste creditele.
Toate IP-urile noi (adica acele IP-uri care incarca pentru prima oara o pagina pe Trilema, de la introducerea acestui sistem) primesc un bonus de 24 de incarcari suplimentare. Asta inseamna ca pot incarca, pe langa cele 3 articole zilnice, inca 24 in total. Deci, citind azi 4, maine 10, poimaine 19 am ajuns la 0, si de-acum suntem limitati la cele 3 zilnice. De notat ca sistemul nu retine decat ultimele trei articole vizitate, si ca atare e posibil sa epuizati creditul incarcand doar 4 articole in ordine, 1,2,3,4,1,2,3,4 etc. In acest exemplu se uzeaza cate o unitate pe ciclu. De asemenea de notat ca odata plata realizata si creditul alocat sunteti identificat strict prin IP, daca ISP-ul aloca IP-ul dvs altcuiva tocmai ce v-a pagubit de niste incarcari suplimentare.
Paginile (precum de exemplu ), indecsii categoriilor (precum de exemplu http://polimedia.us/trilema/category/3-ani-experienta/) si arhivele (precum de exemplu http://polimedia.us/trilema/2010/08/) sunt accesibile fara restrictii, nefiind in nici un fel incluse in acest sistem.
Cititorii care nu doresc sa fie astfel limitati pot sa plateasca 5 euro, (puteti plati cu orice card Visa, nu-i nevoie sa aveti sau sa va faceti cont) in schimbul carora primesc 5000 de incarcari suplimentare. Avand in vedere ca la ora actuala Trilema are putin peste 1300 3000 de articole in total, 5000 de incarcari suplimentare ar trebui sa ajunga o vreme. Puteti de asemenea plati cu bitcoin : trimiteti un email care sa contina adresa dvs, dupa care trimiteti plata pe adresa 1JPvucRfu3ZzEvfBUQTJwsxMrZjeTqD6zR. Veti primi un numar de credite egal cu cantitatea de bitcoin trimisa x cursul BTCEUR x 1000.
Cititorii care nu doresc sa fie limitati dar nici nu doresc (sau nu pot, din orice motiv) sa plateasca in bani pot sa-si faca un cont pe fain, unde, dupa ce aduna 1000 de karma pot sa vanda 500 in schimbul incarcarilor suplimentare (specificati in email).
Cititorii care nu doresc nici sa fie limitati, nici sa plateasca si nici sa munceasca pot sa foloseasca un proxy, sa incarce Trilema de pe calculatorul prietenilor sau pe wireless-ul cafenelelor etcetera. Solutii sunt probabil multe, chiar daca m-ar mira sa merite.
In final, imi face placere sa anunt ca un numar de comentatori activi si inteligenti primesc 1000 de credite ex oficio. Lista, in ordine alfabetica : adi ; Anonimosu ; ByREV ; calmogen ; cipslim ; costin ; dAImon ; Diana Coman ; Dr.A ; F ; factor ; Florin ; Ionut ; krossfire ; Lucian ; Luka D ; Mari ; Marius ; McGogoo ; Mihai ; Porcul de York ; spyked. Lista ramane in principiu deschisa la dispozitia mea.
Uite ca pana la urma n-o fost chiar asa de complex. Sa ne auzim sanatosi dara. Pentru comentarii incercati aici.
Vineri, 15 Octombrie 2010
imi place efortul asta de explicitare a matematicii in proza. astept cu interes “ghidul idiotului” in probleme de derivare, limita si integrare.
cat priveste intelegerea conceptului de autenticitate, nu subscriu la definitia potrivit careia autenticitatea se suprapune cu sinceritatea. autentic nu e cel care e, dupa cum spune plesu, incapabil sa-si iasa din matca. autenticitatea nu se recunoaste dupa ceva atribute exterioare, drept pentru care nici nu cred ca se poate vorbi, in sens matematic, despre o “multime” a oamenilor autentici. autenticitatea nu este calitatea de a fi identic cu tine insuti, fiecare om avand o anumita coerenta interna, chiar si atunci cand este inconsecvent. exista ratiuni si motivatii comune indaratul unor manifestari exterioare aparent contradictorii ale unui individ. de pilda, machiavelismul sau oportunismul nu presupun un om schimbator sau fara principii ferme, ba chiar dimpotriva. in acest sens, urmarind exclusiv calitatea de a fi consecvent cu sine insusi, am putea incadra si un om rau in categoria oamenilor “autentici”, cu atat mai mult cu cat acesta ar fi incapabil de bunatate.
autenticitatea e insa o calitate speciala care nu tine de revelarea unui continut ascuns, fie el bun sau rau. daca totusi e perceputa ca o calitate pozitiva, e pentru ca ea nu admite un negativ, dar nu in sensul respingerii acestuia, ci in sensul acomodarii lui. un om autentic e un om care poate trai fara a se schimba chiar si atunci cand iese din matca propriei identitati, adica omul a carui identitate cu sine insusi nu e circumstantiala. autenticitatea presupune o identitate fara greutate - nu neaparat excentrica si nici macar flexibila, dar in orice caz neimputabila.
in termeni religiosi, autentic nu poate fi decat dumnezeu, ideal de care omul se poate totusi apropia, mai mult sau mai putin. in termeni filozofici, autenticitatea e modul de manifestare al Adevarului. in matematica autenticitatea nu are sens decat ca identitate, ceea ce e o reductie sau o proiectie conceptuala a ceea ce nu poate fi gandit, deoarece matematica nu poate opera cu operatii ci doar cu elemente (numere, functii, multimi, etc).
dar daca ar exista intr-adevar o “functie” a autenticitatii, ea ar trebui sa fie probabil bijectiva, intrucat daca ar exista niste atribute ale autenticitatii, ele nu numai ca ar deriva - toate - din “natura” autentica a invdidului respectiv, dar ar fi si comune tuturor indivizilor autentici. ceea ce, fireste, ar da nastere unui cult al autenticitatii, ceea ce ar fi o profunda dovada de inautenticitate.
Vineri, 15 Octombrie 2010
A, eu nu vorbesc de “multimea oamenilor autentici”, in termenii folositi aia ar fi “multimea functiilor f()”. Eu vorbesc de multimea realitatilor si multimea reactiilor la ele, si zic ca aceasta din urma tre’ sa se suprapuna cu multimea reactiilor categoriei in discutie.
Omul este autentic rau tocmai daca nu-i niciodata diferit in manifestarile lui de manifestarile unui [ideal] om rau. Cred ca marea confuzie la lucru aici este intre autenticitate ca tranzitiv (un om care este un zugrav autentic) si autenticitate ca reflexiv (un om care este un el insusi autentic). Mi se pare ca aceasta din urma notiune e o aiureala circulara, de aceeasi natura si cu aceleasi origini ca si socialismul victorios respectiv echivalenta lui, rezistenta prin cultura. Nimeni nu poate fi un sine inautentic, fiecare fiind tocmai masura lui insusi.
Dumnezeu nu poate fi niciodata autentic, asa cum nu poate fi flamind sau bolnav. Omul poate fi autentic, si anume, un credincios autentic sau un pacatos autentic. Scopul devenirii omului (devenire interzisa divinitatii) si toata teleologia lumii este tocmai alegerea intre cele doua, si de aceea majoritatea religiilor se vad fortate sa implementeze in practica o dubioasa si discutabila echivalenta intre inautenticitate si autenticitatea in pacat, filiera pe care ele sunt de fapt cel mai usor atacabile in termeni inteligibili atit pentru mintea religioasa cit si pentru cea secularista.
E fals sa sustii ca matematica nu poate opera cu operatii, ea poate si o chiar face.
Cred ca bijectia e un idealism nefundamentat si nefundamentabil, dincolo de alegerea estetica de-a avea o lume simetrica, mai “frumoasa”. Pe filiera lui happy is what happy does tot ce se cere e o suprapunere intre manifestarile subiectului si cele ale obiectului ideal considerat.
Vineri, 15 Octombrie 2010
fireste că nu se pune problema autenticitatii lui dumnezeu, după cum nu se pune problema daca Adevarul este sau nu adevărat. cu toate astea, autenticitatea cuiva se defineste în raport cu dumnezeu, respectiv cu el insusi.
cu toate ca fiecare e propria-si masura, eu tocmai spuneam ca nu asta e ceea ce il face autentic ci, cel mult, e o resursa a consecventei cu sine insusi. autentic e cel care-si poate depasi (sau redefini) propria masura, ceea ce e - pana la urma - prerogativul divinitatii.
sunt curios sa aflu cum opereaza matematica cu operatii.
o fi “tot ce se cere” de domeniul vizibilului, dar putinta e de o cu totul alta natura. ca nici energia nu se vede, desi produce efecte. iar cand nu mai produce, putem imagina o metoda cu randament mai inalt daca si numai daca admitem presupunerea ca energia a fost epuizata.
orice psihologie comportamentala se foloseste de ceea ce respinge in principiu. e adevarat ca nu trebuie sa cunosti natura puterii pentru a o exercita (contrariul fiind chiar contraproductiv), insa nu e mai putin adevarat ca cel mai bine rezista puterii cei care-i cunosc natura.
Vineri, 15 Octombrie 2010
Bun, dar observi atunci absurdul situatiei de-a cere ca autenticitatea cuiva sa fie identitatea faptului cu… o virtualitate ? Nu esti autentic atunci cind esti “ceea ce ai fi putut sa fii”, si propunerea aia e absurda. Esti autentic atunci cind esti ceea ce esti, si asta prin definitie esti in fiecare moment, ca tu-ti esti masura fiintei.
Pretentia ca tu “esti de fapt” ceea ce “ai fi putut sa fii” dupa cine stie ce criteriu ideologic, si in raport cu acel redefinit si virtual “esti de fapt“, care n-are nici o treaba cu faptul, sa-ti judeci autenticitatea e exact genul de minciuna care decurge din minciuna fundamentala a “rezistentei prin cultura”, care este echivalentul foarte curat, si foarte autentic, al “constructiei socialismului”, reformulat dar pastrind intact acelasi fond.
Uite de exemplu teorema Heine-Cantor : Fie X, Y două spaţii metrice din care X este si compact. Orice functie continua f : X → Y este si uniform-continua. Stiu ca tie-ti pare ca semnul + este un semn privilegiat fata de f, dar ambele sunt functii si nimic mai mult. De asemenea algoritmica si cam toata matematica pe care se bazeaza stiinta calculatoarelor se ocupa cu operatul cu operatii, pe care le creeaza, le analizeaza si le modifica dupa nevoi. Matematica in totul ei este cod recursiv, se poate aplica siesi fara probleme.
Energia “se vede” prin efectele ei, totusi.
Mi se pare ca notiunea de “rezistenta” in fata puterii e iluzorie. Nimeni nu rezista si rezistenta ca notiune este o iluzie. Tot ce se poate face este sa-i opui o putere, eventual egala.