Cum adica “nu exista economie” ? Exista, sigur ca exista. Doar ca nu in proprietatea grupului X de cetateni. Dar economia influenteaza societatea prin consum mai mult decat prin proprietate. Cat priveste legile “cu dedicatie”, chestiunea aia exista si azi, si aici, si in SU de exemplu, si nu este in nici un fel o subsumare a economiei fata de politica. Chiar dimpotriva, politica e o biata unealta, neglijabila si interschimbabila, in mana interesului economic. Pentru ca economia are oricand alternative pentru orice solutie politica, dar politica nu are niciodata alternative pentru nici o solutie economica. Atat si-ar fi demonstratie deajuns.

Imi place sa vad ca incepe incet-incet sa se desprinda mintea de stereotipurile “comunismul cel impus”, si observatia cu autismul e excelenta. Ramane, asa cum zici, intrebarea.

Vorbind despre economie, aveam saptamana trecuta in mana o cartulie de articole din perioada interbelica, ba chiar de dupa razbel putin. Din ce am reusit sa formez ca imagine, Romania acelor ani nu avea economie proprie, foarte putine fabrici si alea cu capital strain, iar pe industria usoara n-o duceam prea bine. Prin urmare viata economica reala nu prea poti zice ca exista atunci, poate un inceput. Alta plangere a oamenilor vremii era ca se dadeau ordonante si legi clar favorizante, cu dedicatie pentru afacerile lui X sau lui Y, mergand pana la impiedicarea importurilor pentru ca un oarecare sa poata sa-si vanda marfa la pretul dorit. Eu prin asta inteleg “economie subsumata politicului”, lipsa unei piete care sa creeze concurenta adevarata si necontrolata, si impiedicarea crearii uneia.

Sub auspiciile astea, nu-i neaparat de mirare ca populatia saracita de razboi a privit socialis-comunismul ca pe ceva mantuitor. Promisiunile erau marete.

Romanii is incapatanati in rele asa cum un copil autist e incapatanat sa nu-ti dea “Buna ziua”. Nu stiu c-ar trebui sa fie altfel, si daca spui nu intereseaza. Intrebarea-i daca-i vindecabil.