Sacralitatea Revolutiei
Continut Platit
Acest articol nu este disponibil gratis.
Detalii mai jos :
Incepand de asta noapte am operat cateva modificari la modul in care Trilema livreaza articole. Sistemul cel nou e oarecum complex, asa ca sa-l explicam pe indelete.
Fiecare cititor (inteles in termeni de IP) poate citi cate trei articole diferite in fiecare zi (24 de ore). Odata cele trei epuizate, in locul articolului solicitat va primi o pagina care-i explica c-a depasit numarul de articole gratuite pe ziua respectiva, si-i ofera un link pentru mai multe detalii. In principiu eu scriu cam cate trei articole pe zi, plus-minus, asa incat ar trebui sa fie fix destul pentru a urmari Trilema in continuare fara probleme. De asemenea conversatiile n-ar trebui sa fie tulburate, cititorul poate lasa oricate comentarii doreste la cele trei articole pe care si le-a ales pentru ziua respectiva, si de asemenea poate citi de oricate ori pofteste comentariile lasate de altii. De notat ca termenul de 24 de ore curge subiectiv, functie de accesarile cititorului, nu exista o ora fixa pe server la care toata lumea isi reprimeste creditele.
Toate IP-urile noi (adica acele IP-uri care incarca pentru prima oara o pagina pe Trilema, de la introducerea acestui sistem) primesc un bonus de 24 de incarcari suplimentare. Asta inseamna ca pot incarca, pe langa cele 3 articole zilnice, inca 24 in total. Deci, citind azi 4, maine 10, poimaine 19 am ajuns la 0, si de-acum suntem limitati la cele 3 zilnice. De notat ca sistemul nu retine decat ultimele trei articole vizitate, si ca atare e posibil sa epuizati creditul incarcand doar 4 articole in ordine, 1,2,3,4,1,2,3,4 etc. In acest exemplu se uzeaza cate o unitate pe ciclu. De asemenea de notat ca odata plata realizata si creditul alocat sunteti identificat strict prin IP, daca ISP-ul aloca IP-ul dvs altcuiva tocmai ce v-a pagubit de niste incarcari suplimentare.
Paginile (precum de exemplu ), indecsii categoriilor (precum de exemplu http://polimedia.us/trilema/category/3-ani-experienta/) si arhivele (precum de exemplu http://polimedia.us/trilema/2010/08/) sunt accesibile fara restrictii, nefiind in nici un fel incluse in acest sistem.
Cititorii care nu doresc sa fie astfel limitati pot sa plateasca 5 euro, (puteti plati cu orice card Visa, nu-i nevoie sa aveti sau sa va faceti cont) in schimbul carora primesc 5000 de incarcari suplimentare. Avand in vedere ca la ora actuala Trilema are putin peste 1300 3000 de articole in total, 5000 de incarcari suplimentare ar trebui sa ajunga o vreme. Puteti de asemenea plati cu bitcoin : trimiteti un email care sa contina adresa dvs, dupa care trimiteti plata pe adresa 1JPvucRfu3ZzEvfBUQTJwsxMrZjeTqD6zR. Veti primi un numar de credite egal cu cantitatea de bitcoin trimisa x cursul BTCEUR x 1000.
Cititorii care nu doresc sa fie limitati dar nici nu doresc (sau nu pot, din orice motiv) sa plateasca in bani pot sa-si faca un cont pe fain, unde, dupa ce aduna 1000 de karma pot sa vanda 500 in schimbul incarcarilor suplimentare (specificati in email).
Cititorii care nu doresc nici sa fie limitati, nici sa plateasca si nici sa munceasca pot sa foloseasca un proxy, sa incarce Trilema de pe calculatorul prietenilor sau pe wireless-ul cafenelelor etcetera. Solutii sunt probabil multe, chiar daca m-ar mira sa merite.
In final, imi face placere sa anunt ca un numar de comentatori activi si inteligenti primesc 1000 de credite ex oficio. Lista, in ordine alfabetica : adi ; Anonimosu ; ByREV ; calmogen ; cipslim ; costin ; dAImon ; Diana Coman ; Dr.A ; F ; factor ; Florin ; Ionut ; krossfire ; Lucian ; Luka D ; Mari ; Marius ; McGogoo ; Mihai ; Porcul de York ; spyked. Lista ramane in principiu deschisa la dispozitia mea.
Uite ca pana la urma n-o fost chiar asa de complex. Sa ne auzim sanatosi dara. Pentru comentarii incercati aici.
Joi, 26 August 2010
hait. a recunoscut MiPo existenta divinitatii. ceva se intampla…
Joi, 26 August 2010
Sa nu incepi si tu cu asteptarile…
Joi, 26 August 2010
Dacă tot suntem la subiectul ăsta, hai să povestesc revoluția cum mi-au povestit-o ai mei de atâtea ori că m-am plictisit, nu de alta, dar eu aveam un pic peste un an și jumătate la vremea aia.
Știu că după ce taică-meu a plecat la muncă (ofițer fiind), ai mei m-au dus la bunici, într-un bloc care pe vremea aia era al armatei, fostă unitate militară, amplasat lângă alte unități militare, poligoane de tragere și așa mai departe (undeva pe București - Măgurele). Bunică-mii îi treceau gloanțele fix pe lângă ureche (din fericire i-au trecut doar pe lângă) în timp ce punea rufele la întins, sport extrem, ce mai.
Scena care mi-a rămas în minte, fiindcă vorba aia, am reușit să o vizualizez destul de bine, e aia în care maică-mea se grăbea spre locul unde eram eu și a dat pe drum de un puțoi, caporal, mama mă-sii, nu știu ce era, care stătea cu țeava îndreptată fix spre blocul ăla. Încercând să-i explice că acolo locuiesc în mare parte oameni bătrâni și copii, maică-mea a avut parte de o reacție paranoică, ceva în genul „acolo se ascund toți teroriștii din lume și să vezi ce mi-i pușc eu”.
Așa că nu știu, din povestirile pe care le-am auzit eu de la oamenii care-au trăit prin momentele alea, senzația generală a fost una de confuzie/haos. Nimeni nu știa cine trage în cine și de ce, mai ales că deh, oamenii erau și sunt proști, adică ușor manipulabili. Și uite că senzația asta mi-a rămas oarecum și mie, fiindcă nu pot să neg că unii oameni au luptat (unii au și murit) pentru un ideal, însă alții au fost carne de tun și nimic mai mult, în frunte cu armata, care a executat niște ordine, nici ea nu știe de ce; nu-mi explic nici până în ziua de azi de unde graba de a-l pune-n fața plutonului pe Nea Nicu - dar deja intrăm în chestiuni politice, n-are rost.
Revenind de unde a început articolul, morala gravă a ultimilor 20 de ani mi se pare aceeași: mă uit acum după exponenții revoluției de atunci (în conducere, administrație, pe stradă, unde o fi) și nu îi găsesc. În schimb mă lovesc zilnic de confuzia aia, care la unii și unele a devenit deja frustrare.
Privind dinafară, mie revoluția din ‘89 mi se pare o coliziune a doi factori: pe de o parte cel geo-politic, „conspiraționist”, whatever (pur și simplul faptul că ăsta a fost valul în tot blocul comunist), pe de altă parte cel al maselor care nu au mai putut suporta presiunea. Fără cele două probabil că nu s-ar fi putut înfăptui. Comparând cu protestele din piața Tiananmen, pare să mi se confirme teoria, plus faptul că comunismul s-a mulat altfel pe cultura lor față de a noastră (deși Ceaușescu a încercat să facă ceva asemănător).
Joi, 26 August 2010
Pai din punctul de vedere al armatei cel putin cred sincer ca s-a perceput foarte mult haos. Ca si era, de fapt, nici o armata nu se descurca bine daca i se prabuseste structura de comanda.
Da’ orisicat, discutiile statistice, despre geopolitica, despre cultura, despre chestiile astea nu pot atinge tema, ca-i vorba de moment, si de oameni, da’ ca indivizi. Sigur, oamenii de vreo douazeci de ani la momentul ala, si fara legatura cu sistemul se afla mai in centrul trairii, oamenii de alte varste, sau legati in vre-un fel de sistem se afla mai spre margine, uniformitatea ceea a trairii sigur ca se vadeste iluzorie la analiza rece ulterioara (doar ca nici asta n-are treaba).
Chestia e ca revolutia n-are exponenti, si ca atare evolutia persoanelor x sau y nu conteaza si nu spun nimic despre nimic. Spiritul imi pare ca s-a simtit, si inca se mai simte la lucru - romanii sunt probabil cei mai liberi dintre estici, in pofida nemultumirilor lor apropo de calitatea statului.
Vineri, 27 August 2010
Asa este…ai dreptate MP, a fost ’sacru’ devenit viata, ai dreptate spyked, a fost o ‘confuzie’ in stil mare…si nu putea fi altfel. Revolutiile sint cea mai mare ‘ilegalitate’ posibila si privite pe portiuni mici pot fi (si sint) haotice, ca orice ‘dezastru’…stii cum e spy, ca si cum te-ai plimba pe cimpiile de la Nasca si n-ai intelege liniiile albe, dar daca te ridici in aer si capeti perspectiva intregului, se dezvaluie ‘miracolul’…senzatia aceasta, de ‘intelegere’ intreaga a miracolului am avut-o atunci cu totii, ca un cimp de forta care a cuprins intreaga tara si pe toti oamenii ei, chiar daca pe ‘pamint’ se intimplau (si) lucruri fara ‘rost’…Ai dreptate Mircea Popescu, e greu de vorbit despre asta…Bun articolul !
Vineri, 27 August 2010
Traiasca.
Vineri, 27 August 2010
Anumite stari raman doar stari si atat, nu pot fi cuvinte, nu pot fi empatie …
Imi place calmogen.
Sambata, 28 August 2010
Si mie.
Duminica, 29 August 2010
Si-asa ne prinde furtuna fara tigle pe casa. Vine Revolutia, trece Revolutia, vede tot baciul ce n-a mai vazut si incepe sa se nasca firav. un fenomen: cocalarismul. Mai aveam noi prin partile locului niscaiva vecini care mergeau la sarbi dupa Cipi Ripi, dar aia se puteau lauda doar cu singurul model de Puma cunoscut atunci, purtat cu mandrie de controlori pana prin 2000. Si incepe frenezia cumparaturilor. Dar in cireada, nu asa. Tot ce nu trebuie. Jucarii, chiloti mecanici, jartiere cu arc, bile de masaj chinezesti, lanturi cat mai groase din aur. Erau inceputurile. De pe urma acestor lacune, a lipsei de ratiune si civilizatiei, de pe urma dorintei generale de a avea tot, dar tot ce n-au avut, s-au ridicat imperii ale celor cu capul pe umeri care au stiut sa exploateze situatia. Doar ca fenomenul vietuirii fara cap nu s-a dizolvat in aer ci a facut radacini si trunchi. Si daca azi se intreaba unii de ce-i asa, eu cred ca si de-aia.
Duminica, 29 August 2010
Foarte posibil, mai ales patima asta a obiectelor.
Luni, 30 August 2010
Porcule, aveam un articole pus deoparte pentru Fain, da’ cred ca te-o interesa si pe tine: http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/reportaj/cum-s-a-risipit-cresterea-economica-a-romaniei-pe-manele-si-limuzine-196892.html
Mno.
Luni, 30 August 2010
Da’ nu pricep, ce rost are sa le pui deoparte ? De banii de care le salvezi intr-un notepad le bagi si-n fain, care-i ideea ?
Luni, 30 August 2010
multirow bookmarks toolbar.
one drag vs. click-bookmarklet-copy-title-select-category-insert-excerpt-push-add-button-edit-title-paste-good-title.
Luni, 30 August 2010
Noaaaa
Da’ ce motorizat esti pana mea, io n-am d-alea pe lynxu’ meu.