De cite femei aveti nevoie pentru a fi fericiti ?

Pare rau sa va dezamagesc, dar in acest articol nu se discuta de fapt despre femei. Absolut deloc. Titlul este pur si simplu dat la deruta, pentru a induce in eroare cititorul (adica, pe dumneavoastra!) cu privire la continutul real al articolului. Este, nu-i asa, prima oara cind ma pretez la asemenea tertipuri si promit solemn sa nu se mai repete*.

In loc de femei, in acest articol se discuta despre o observatie facuta de-o femeie in cadrul unei discutii pe care-am purtat-o noi doi dimpreuna, precum urmeaza :

Eu: Ai interacţionat cu toţi userii de pe Fain?
Mircea: Păi probabil. Măcar cu jumătate.

Eu: Am văzut că mulţi vin şi pleacă, dar eşti atent la toţi.
Mircea: Într-o oarecare măsura, depinde şi ce-au de spus.

Eu: Câteodată parcă ai fi un păstor.
Mircea: Oamenii în general cred despre sine că-s importanţi şi valoroşi, ca o manifestare a instinctului de conservare. Chestia e îndeobşte falsă, majoritatea oamenilor nu-s nici una nici cealaltă.

Eu: Este şi firesc să fie aşa. Adică să creadă fiecare despre sine că e important şi valoros.
Mircea: Mnoa, şi-atunci, depinde ce au de spus, ce au de oferit.

Eu: Da, este adevărat. Dar şi când intri undeva, intri fiindcă ai nevoie de ceva anume şi eşti conştient că obţii numai dacă ai şi moneda la schimb. Cel puţin teoretic, aşa ar trebui să fie. Viorel Gaiţă a spus odată că el vede Fainul ca un atelier de creaţie şi mi-a plăcut asta.
Mircea: Pentru mulţi aşa şi este. De fapt, pentru tine chiar, am văzut că este. Dueluri poetice şi chestii, e o atmosferă stimulativă.

Eu: Recunosc că simt că pot mai mult de când am intrat pe Fain. Simt că am pentru ce.

Contrar aparentelor, eu nu sunt eu, eu sunt Mircea, si femeia nu este Mircea (chit ca Mircea are in comun cu Madalina, Florentina, Evanghelina si Tescovina mai mult, cel putin sub aspect formal, decit ar fi linistitor), ci este eu. Precum vedeti ne aflam in plin delir identitar postmodernist.

Ei, si de-aici sa purcedem la adevaratul subiect al acestui articol ™ : De citi cititori are nevoie un autor ?

Intrebarea este bineinteles retorica, pe scurtele intinderi cit nu este stupida. Eu ma voi apuca numaidecit sa-i si raspund : mi se pare ca autorii au mai degraba nevoie de cititori buni decit de cititori multi. Ginditi chestiunea in perspectiva sexuala sugerata de titlu (care, repet, nu are nici un fel de legatura cu articolul) : de cite femei aveti nevoie pentru a fi fericiti ?

Poate Ionel traieste impreuna cu Dana, Lina si Cristina, care-s trei. E el de trei ori mai fericit decit Georgel, care traieste impreuna cu Didina ? Ori e de trei ori mai nefericit ? Ori amindoua ?

Daca Mirel iese in fiecare simbata in club, cu Audi-ul lui luat imprumut de la unchiu-so, si aduce acasa cite-o gagica fara nume, pe care-o fute toata noaptea si putin in ziua de duminica, dupa care de luni pina vineri trage tare la job sa stringa bani pentru simbata, si-o tine asa nu stiu, zece ani, douazeci, patru sute, e el de un milion de ori mai fericit decit unchiesu’ de-i da imprumut masina in weekend ? Ce fraier batrinu’, in loc sa mearga el la agatat in club, sta la sfirsitu’ saptaminii si sapa la trandafiri sau ce face. Asta e, trist de la o virsta, nu mai poti. Nu mai poti sa fii fericit. Oare ?

Putem zice, nu-i asa, ca Mirel are trafic. La rigoare, putem sa-l chiar si invidiem pe Mirel.

Ce virsta trebuie sa avem ca sa zicem ca Mirel are trafic, si ca sa-l invidiem pe Mirel ?

———
* Pina data urmatoare.