Muzeul din Luxor
Continut Platit
Acest articol nu este disponibil gratis.
Detalii mai jos :
Incepand de asta noapte am operat cateva modificari la modul in care Trilema livreaza articole. Sistemul cel nou e oarecum complex, asa ca sa-l explicam pe indelete.
Fiecare cititor (inteles in termeni de IP) poate citi cate trei articole diferite in fiecare zi (24 de ore). Odata cele trei epuizate, in locul articolului solicitat va primi o pagina care-i explica c-a depasit numarul de articole gratuite pe ziua respectiva, si-i ofera un link pentru mai multe detalii. In principiu eu scriu cam cate trei articole pe zi, plus-minus, asa incat ar trebui sa fie fix destul pentru a urmari Trilema in continuare fara probleme. De asemenea conversatiile n-ar trebui sa fie tulburate, cititorul poate lasa oricate comentarii doreste la cele trei articole pe care si le-a ales pentru ziua respectiva, si de asemenea poate citi de oricate ori pofteste comentariile lasate de altii. De notat ca termenul de 24 de ore curge subiectiv, functie de accesarile cititorului, nu exista o ora fixa pe server la care toata lumea isi reprimeste creditele.
Toate IP-urile noi (adica acele IP-uri care incarca pentru prima oara o pagina pe Trilema, de la introducerea acestui sistem) primesc un bonus de 24 de incarcari suplimentare. Asta inseamna ca pot incarca, pe langa cele 3 articole zilnice, inca 24 in total. Deci, citind azi 4, maine 10, poimaine 19 am ajuns la 0, si de-acum suntem limitati la cele 3 zilnice. De notat ca sistemul nu retine decat ultimele trei articole vizitate, si ca atare e posibil sa epuizati creditul incarcand doar 4 articole in ordine, 1,2,3,4,1,2,3,4 etc. In acest exemplu se uzeaza cate o unitate pe ciclu. De asemenea de notat ca odata plata realizata si creditul alocat sunteti identificat strict prin IP, daca ISP-ul aloca IP-ul dvs altcuiva tocmai ce v-a pagubit de niste incarcari suplimentare.
Paginile (precum de exemplu ), indecsii categoriilor (precum de exemplu http://polimedia.us/trilema/category/3-ani-experienta/) si arhivele (precum de exemplu http://polimedia.us/trilema/2010/08/) sunt accesibile fara restrictii, nefiind in nici un fel incluse in acest sistem.
Cititorii care nu doresc sa fie astfel limitati pot sa plateasca 5 euro, (puteti plati cu orice card Visa, nu-i nevoie sa aveti sau sa va faceti cont) in schimbul carora primesc 5000 de incarcari suplimentare. Avand in vedere ca la ora actuala Trilema are putin peste 1300 3000 de articole in total, 5000 de incarcari suplimentare ar trebui sa ajunga o vreme. Puteti de asemenea plati cu bitcoin : trimiteti un email care sa contina adresa dvs, dupa care trimiteti plata pe adresa 1JPvucRfu3ZzEvfBUQTJwsxMrZjeTqD6zR. Veti primi un numar de credite egal cu cantitatea de bitcoin trimisa x cursul BTCEUR x 1000.
Cititorii care nu doresc sa fie limitati dar nici nu doresc (sau nu pot, din orice motiv) sa plateasca in bani pot sa-si faca un cont pe fain, unde, dupa ce aduna 1000 de karma pot sa vanda 500 in schimbul incarcarilor suplimentare (specificati in email).
Cititorii care nu doresc nici sa fie limitati, nici sa plateasca si nici sa munceasca pot sa foloseasca un proxy, sa incarce Trilema de pe calculatorul prietenilor sau pe wireless-ul cafenelelor etcetera. Solutii sunt probabil multe, chiar daca m-ar mira sa merite.
In final, imi face placere sa anunt ca un numar de comentatori activi si inteligenti primesc 1000 de credite ex oficio. Lista, in ordine alfabetica : adi ; Anonimosu ; ByREV ; calmogen ; cipslim ; costin ; dAImon ; Diana Coman ; Dr.A ; F ; factor ; Florin ; Ionut ; krossfire ; Lucian ; Luka D ; Mari ; Marius ; McGogoo ; Mihai ; Porcul de York ; spyked. Lista ramane in principiu deschisa la dispozitia mea.
Uite ca pana la urma n-o fost chiar asa de complex. Sa ne auzim sanatosi dara. Pentru comentarii incercati aici.
Joi, 7 Iulie 2011
bine ca si pe fotografii proaste ceri bani.
……
oh wa http://en.wikipedia.org/wiki/File:Cr%C3%A1tera_%C3%A1tica_de_columnas_(M.A.N._1999-99-65)_02.jpg
…..
deci ce chestie Ζήνων al interrete crede in sentimente. tu nu trebuia sa fii cu apathia, cu vrajeli minte libera?
Joi, 7 Iulie 2011
dammit am uitat quote ca ziceai de aia cu scula mica
Joi, 7 Iulie 2011
Do not stereotype me!!!
Joi, 7 Iulie 2011
lol!
Joi, 7 Iulie 2011
sa stii ca e corect si voi si v-oi, depinde de context
Joi, 7 Iulie 2011
Pai stiu. Daca e contras din va voi, e v-oi. Da’ ca ce chestie ?
Joi, 7 Iulie 2011
iera o gluma, pentru numele lui mircea popescu. din “hitler afla rezultatele de la bac”.
Joi, 7 Iulie 2011
Nu-mi luati numele in papanas! S-ar putea sa-i placa!
Joi, 7 Iulie 2011
Multumire pentru promisiunea indeplinita si pentru imagini! :-)
Tot ce se poate sa ai dreptate si o parte din densitatea plina de elocinta a pietrei din care-i facut grupul statuar sa nu transpara din imagine.
Socotesc totusi ca menirea imaginii e in mare masura implinita, caci eu una am inteles, cred, ce vrei a transmite.
Nici eu nu-s prea maiastra in a descifra simbolistica ascunsa a gesturilor / atitudinilor din vremea de-atunci, mai cu seama ca ei, “functionarasii” astia modesti, cum ii numesti tu, vin dintr-o cultura destul de veche si de bogata care pentru mine e, in mare masura, o necunoscuta.
Nu-i insa posibil sa fie o versiune veche a unei “fotografii” de nunta, bunaoara? Una de-atunci, daltuita in piatra, daca tot nu existau aparate de fotografiat? Asa s-ar explica, poate, seninatatea asta increzatoare si nota asta optimista cu care cuplul scruteaza cumva conturul viitorului (o, Doamne, cat de indepartat!), dintr-o lume in care, spui tu, in afara de boli, crocodili si faraoni, nu prea ii astepta altceva mare lucru pe muritorii de rand! Desi poate ca nu-i sigur ca lucrurile stateau chiar asa…
Poate ca ii insufletea si pe ei cine stie ce credinta oarba in promisiunile unei fabuloase si luxuriante vieti de apoi…Ori poate ca euforia de inceput a sentimentului ce-i lega (si care exista incontestabil si intre oameni ca ei, cat si intre un Ion si o Nina) nu-i parasise inca. Ori poate ca maestrul lor fotograf asa a vrut sa redea povestea. Sau cine stie cate alte motive pot fi inglobate in bucata aceea de piatra de ti s-a infatisat tie, de-a reusit sa transmita din incarcatura ei energetica acumulata in atata amar de vreme cata s-a scurs de atunci si pana azi…Ori poate sa fi fost la mijloc si predispozitia ta catre a ceti astfel de povesti cioplite in carnea vremii si in carnea pietrei. Un fel de “in the mood for…”…
Indiscutabil, insa, o realitate puternica tainuita in astea toate cate le infatisezi tu aici, mai sus, exista.
Imi pare, de asemeni, iara ideea asta m-a bantuit chiar acum, in timp ce scriam, ca mai mult decat puterea vreunui sentiment ce i-ar putea lega, ii insufleteste pe cei doi ideea, care pesemne ca la fel era perceputa si pe atunci, ca un barbat si o femeie alaturi, tinandu-se de mana, sunt o lume intreaga, caci, daca nu pot isca dintr-un sarut Inceputul, ei pot totusi continua povestea, scriind semne insufletite pe panza vremii…
Unde mai pui ca mainile le sunt cumva incrucisate, intr-un gest care imi evoca ideea de tovarasie si de parteneriat puternic (iar nu conotez acilea “tovarasia” si “parteneriatul” cu intelesurile cu care am fost deprinsi in comunism, desi incrucisarea asta imi evoca asa, oleaca infricosator, si felul in care se-ntovaraseau pe steag secera noastra si ciocanul…Iti mai amintesti?)
Dincolo de toate astea, insa, am inteles ce ai vrut sa spui si cred ca am cam inteles si ce ai simtit, fara sa pot cuprinde, poate, pe de-a intregul…
P.S.: Am mai scrijelit si eu niste semne pe panza ‘ceasta si te-oi ruga, atunci cand vei gasi vreme, sa arunci o privire si sa daltuiesti in carne vie, fara niciun fel de mila! Voi sa stiu care-s cusururile semnelor astora, caci poate, daca panza-i prea deasa, urzeala asta primejdioasa de paianjen captiv in matrix (care-i internetul insusi!) le va inghiti cu totul si nu va mai ramane nici urma de furnica…:-)
Joi, 7 Iulie 2011
hmno, mircea eu ti-am recomandat sa vezi tot videoul ala, dara tu ai zis ca-i fumat. si amu nu te prinzi la glumele ioanei. :D
Joi, 7 Iulie 2011
@ipascu E sigur imposibil sa fie o versiune a unei fotografii de nunta daca ne gindim cum functiona procesul : e drept ca orice pustoaica de azi isi permite oricite imortalizari ale trupului ei doreste, da’ pe-atunci era scump. Foarte, foarte scump, si oamenii care-si permiteau sa cheltuie bani/putere/influenta pe asa ceva nu erau doi copii la inceputul vietii lor, ci doi batrini, rememorindu-si-o. A iti vedea propria nunta ca intr-o poza moderna de la nunta, cu ocazia iesirii la pensie, ei, iata ceva din arealul chestiei de-o discut eu.
E posibil sa fie fervoare si euforie a imaginatiei bolnave, mai mult sau mai putin religioase, dar mie-mi pare ca nu-i cazul, n-au priviri de zeloti, ci de oameni fericiti. Mare, mare diferenta. In tot cazul, predispozitia mea de-a citi asa povesti unde nu-s e absolut nula, dac-ai mai citit pe-aici cred ca oi fi remarcat.
Dar vad ca intr-adevar, au aura, si se transmite. Cam asta-i ideea, dincolo de orice constringere concreta, si de orice risc si de orice speranta sau ideologie : faptul net si biologic ca un barbat si-o femeie tinindu-se de mina sunt indesine o lume completa. Idee care-a creat Biblia, de altfel, cum a creat si tot restul. Nu a creat, bineinteles, lumea, dar ramine o observatie extrem de adinca-n banala ei factualitate.
Apropo de ps : nu-ti fa sperante ca fiecare incercare-ti va fi citita, nici de mine, nici de altul. Sau, din clasici :
@Mihai B Meia culpa.
Joi, 7 Iulie 2011
@Mircea Popescu:…Pai, de citit am cam tot citit pe-aici si de remarcat am remarcat. :-)
Ca raspuns la primul tau paragraf, undeva cam in sfera aceasta se indrepta cumva si gandul meu. Poate ca ajunsi la o varsta la care aveau deja un trecut, doi oameni care au imbatranit si au agonisit ceva impreuna (atat cat se putea vorbi pe-atunci despre batranete in sensul ei de-acum…caci nu prea se putea, nu?) si-au ingaduit luxul sa-si rememoreze inceputul si sa si-l daltuiasca in piatra. Caci n-as spune ca avem in reprezentare doi oameni trecuti de varsta cea inca tanara, judecand dupa tinuta lor dreapta si semeata si dupa siluetele lor fluide. Si nici n-as pune prinsoare pe tot ce am ca-i fericire cea infatisata acolo, cat liniste, calm si-un soi de binefacatoare stapanire de sine. Iar pe astea toate ti le prea poate conferi (chiar si numai) un parteneriat solid, daca e sa interpretam cumva, in termeni accesibili imaginatiei noastre de-acum, maniera impresionanta pentru mine in care isi cuprind mainile.
Cat priveste PS-ul tau la PS-ul meu: nu-mi fac asa o speranta! Si nici nu-i asta, in fapt, ideea centrala a blogului. A niciunui blog.
Cred mai degraba ca ma anima acum entuziasmul momentului, hibridat cu o anume nerabdare, usor copilareasca, de-a identifica ratiuni pentru a scrie. Ratiuni, iar nu confirmari, asta-i clar! Asa cum pana acum, ani la rand, am cautat, cu incapatanare si tenacitate, ratiuni si pretexte pentru a NU scrie. Asta-i tot. :-)
Frumos suna Arghezi! Multumesc!